Cum ii invatam pe copii managementul emotiilor

Copiii nostri sunt, in foarte multe cazuri, oglinda noastra. Preiau starile noastre si ne copiaza comportamentele. Pentru a-i ajuta sa reactioneze pozitv in situatii de stres, trebuie noi, in primul rand, sa invatam sa reactionam pozitiv.

Cea mai buna strategie pentru a-i ajuta pe copii sa faca fata stresului presupune sa fii deschis si sincer.

Oferiti-le copiilor informatia de care au nevoie pentru a intelege ce se intampla. Nu e nevoie ca ei sa stie fiecare detaliu. Fiti scurt si lasati-i pe ei sa puna intrebari. Folositi cuvinte si idei pe care le inteleg si spuneti-le despre ce e vorba intr-un mod sincer si linistitor. Amintiti-va, copiii isi exprima adesea stresul si sentimentele.

Controlandu-ne propriile reactii, reusim sa influentam si reactiile copiilor nostri. Atunci cand va aflati intr-o situatie stresanta sau neplacuta, intrebati-va:

Este aceasta o situatie pe care o pot schimba? Chiar daca suntem doar 2% din problema, putem schimba acest procentaj. Daca situatia ne scapa de sub control, e posibil sa fim nevoiti sa ne adaptam ei si sa o acceptam. Pentru a realiza aceasta, putem sari peste situatie sau putem gasi ceva amuzant in ea (ceea ce este de obicei preferabil in astfel de cazuri).

Cat de important este pentru noi? Este aceasta chestiune cu adevarat importanta in schema vietii? Merita sa treci peste suparare? Este vorba si de un principiu important? Este prezent si un real pericol? Daca putem raspunde afirmativ la una din aceste intrebari, atunci probabil ca ne-am pierdut perspectiva, iar furia ne determina sa exageram lucrurile.

De exemplu, daca un copil refuza sa foloseasca echipament de protectie (casca de bicicleta sau scaun de masina), este nevoie sa luam o atitudine mai ferma decat atunci cand refuza sa faca baie, nefiind insa murdar.

A discuta controversat despre echipamentul de protectie este un beneficiu; acesta i-ar putea salva viata. A-l forta sa faca baie, ceea ce poate spori lupta pentru putere, dauneaza relatiei sau creeaza o ura pentru spalat, dar nu este un beneficiu; copilul ar fi doar mai curat decat era deja.

Exista si o alta posibilitate de a rezolva problema in afara de a ne infuria? Care ne sunt scopurile? Incercam sa castigam sau sa facem pe cineva sa piarda? Suntem cu adevarat interesati de rezolvarea problemei printr-o solutie de tip castig/castig?

Un alt element important este sa vorbim, cu voce tare, despre procesul de calmare prin care tocmai trecem, pentru a modela pentru copiii nostri managementul emotiilor.

De exemplu, daca va aflati la volanul masinii dumneavoastra si copilul va insoteste si, intr-o intersectie aglomerata un sofer << va ia fata >>, daca alegeti sa nu folositi un limbaj colorat si sa treceti cu vederea evenimentul, explicati copilului ce tocmai ati facut :

"Uite, un sofer a fost indisciplinat si ne-a pus in pericol. Asta m-a iritat si mi-a venit sa tip la el, dar am ales sa zambesc si sa-l iert, pentru ca, daca as fi tipat, m-as fi enervat si mai tare si oricum n-as fi putut sa schimb situatia".

Invatati sa va luati timp pentru relaxare, si invatati-va copiii sa faca acelasi lucru.

sursa: internet

Despre iubire

"Iubirea este foarte rară. A cunoaşte sufletul unui om înseamnă a trece printr-o revoluţie, pentru că dacă vrei să cunoşti sufletul unui om trebuie să-l laşi şi tu să ajungă la sufletul tău. Trebuie să devii vulnerabil, total vulnerabil, deschis. E riscant. E riscant să laşi pe cineva să-ţi ajungă la suflet, e periculos, pentru că niciodată nu ştii ce îţi va face acel om o dată ce va ajunge să-ţi cunoască toate secretele, toate ascunzişurile. De aici frica. De asta nu ne deschidem. Cunoaştem pe cineva superficial şi credem că ne-am îndrăgostit. Periferiile se întâlnesc iar noi credem că noi ne-am întâlnit. Dar de fapt nu este aşa. Nu eşti periferia ta. De fapt, periferia este graniţa unde sfârşeşti, ea doar te înconjoară ca un gard. Periferia este locul unde sfârşeşti tu şi începe lumea."

“Iubirea e pur şi simplu nebună. Nu apare niciodată când şi unde crezi că va apare. E firesc să fie aşa. Iubirea e altceva decât minte şi asta înseamnă că atunci când e iubire adevărată mintea nu mai contează. De aceea marile iubiri par imposibile minţilor obişnuite. Nu e nimic neobişnuit aici. Iubirea care nu trece de barierele minţii nu e iubire adevărată. Şi viaţa, existenţa vrea iubire adevărată. Dar pentru aceasta ne verifică şi ne pune faţă în faţă cu iubiri aparent imposibile. Dacă trecem examenul, atunci suntem făcuţi pentru iubire, dacă nu îl trecem atunci mai avem nevoie de timp ca să înţelegem ce e cu adevărat important în viaţă”.

 

Osho - "Ce este iubirea?"

Cum sa Spui NU Celorlati si DA Tie Insuti

Unul dintre cele mai bune obiceiuri pe care mi le-am format în ultimii ani a fost cel de a refuza. Să spun nu unor solicitări, punând pe primul loc prioritățile și planurile mele.

Aceasta este una dintre problemele des întâlnite pe traseul de dezvoltare personală (și profesională, mai ales dacă ești freelancer). Mulți oameni evită să spună “nu” și acceptă să facă pentru alții lucruri pe care în sinea lor nu le doresc sau chiar le displac.
Fără abilitatea de a trasa limite și a spune “nu” celorlalți (și “da” ție însuți) ajungi inevitabil să lucrezi pro-bono pentru alții. Să-ți abandonezi obiectivele și să le îndeplinești pe ale celorlalți.

Am identificat cinci motive principale pentru care oamenii spun “da” când în realitate vor să strige un “NU!“: 

• pentru a avea simpatia celorlalți,
• din jena de a nu-i refuza pe ceilalți (și implicit să le piardă simpatia),
• pentru a evita un potențial conflict (cedează ca să nu tensioneze relația),
• pentru că nu au cel mai mic habar care sunt rolurile și valorile lor, 
• pentru că vor să fie “de treabă”. Un refuz i-ar poziționa ca fiind persoana rea. Și nimeni nu prea își dorește să fie perceput așa.

“Sunt la fel de mândru de lucrurile pe care nu le-am făcut ca și de cele pe care le-am realizat.”

 - Steve Jobs - 

21 de idei pentru clipele când nu știi cum să refuzi pe cineva

Deși pare destul de simplu să rostim un “nu“, mulți oameni nu îl pot pronunța. Decât eventual când ajung într-o situație într-atât de neplăcută încât își iau inima în dinți și pun piciorul în prag. Am împărțit acest articol în trei secțiuni:

• Ce să faci înainte de a spune “da” sau “nu”? Care este motivația ta de a te implica? 
• Ce poți face concret ca să îți spui da ție și nu celorlalți?
• După ce ai spus acel nu – pe care îl tot amânai – ce faci ca să rămână nu și să nu cedezi?

Dar să le luăm pe rând:

I. Înainte de a spune nu altcuiva

Înainte de orice, ia în considerare câteva idei care să le folosești în orice situație și orice angajament pe care ți-l iei: îți aduce valoare în vreun fel? Sau folosește doar altora?
Îl iei pentru că TU vrei sau pentru că alții vor?

1. Conștientizează-ți angajamentele înainte de a îți lua altele noi. Vezi în ce măsură mai poți să spui da altora sau doar te vei încărca.
2. Stabilește-ți prioritățile, gândește-te la rolurile și valorile tale. În ce măsură acceptarea unui angajament, pe care de fapt nu-l dorești, te va ajuta sau încurca?
3. Evită să fii prea accesibil celorlalți. E vorba de a trasa unele granițe, unele limite. Dacă ești disponibil 100% oricui, nu ar trebui să te surprindă faptul că ceilalți apelează la tine la orice oră din zi. Că nu îți respectă viața personală sau că nu țin cont de lucrurile care te interesează pe tine. TU i-ai învățat așa. Dar, cum spun bătrânii, orice învăț are și un dezvăț.

II. Cum spui NU celorlați. Și DA ție însuți!

Mai departe iată câteva idei despre cum poți efectiv refuza propunerile sau solicitările pe care nu vrei să le accepți. Și, din cele cinci motive de mai sus, nu știi cum să o faci.

4. Dacă nu ești confortabil să spui direct nu, cere un timp de gândire, nu da răspunsul pe loc. Atfel vei avea timp să te gândești asupra consecințelor unui eventual “da” și să pui pe hârtie o strategie despre cum să refuzi.
5. Folosește modul de comunicare care îți este cel mai confortabil pentru a spune “nu”. O poți face telefonic, printr-un mesaj de email, mesaj pe Facebook, față în față.  Sigur, depinde și de tipul de relație pe care îl aveți deja. Ar fi nepotrivit să trimiți un email de refuz cuiva care îți este apropiat. De multe ori poți alege un mod de comunicare care îți este confortabil. Și care te avantajează.
6. Începe prin a mulțumi pentru solicitare. Poate fi un simplu “îți mulțumesc pentru că te-ai gîndit la mine pentru acest proiect…”. Puțină gratitudine va atenua eventuala reacție negativă care ar putea urma când vei spune “nu“.
7. Păstrează totul cât mai simplu și la subiect. Nu are rost să spui trei povești întrețesute începând cu două generații înaintea ta. Dă o explicație cât mai simplă, de preferat în 1-2 propoziții.
8. Și atenție cu scuzele inventate. Dacă pur și simplu nu vrei, dar eviți să i-o spui în față, atenție ce inventezi. De ex. “nu pot pentru că diseară merg la…” ar putea să decurgă neplăcut dacă el va fi la… și nu te va vedea. De obicei e mai bun un refuz în față (“nu doresc să mă implic“) sau în altă formulă.

Și apropo de asta, iată câteva formule eficiente în astfel de situații. Adaptează la situația ta:

9. Folosește în mod explicit cuvântul “nu“. Oricât de dificil ar putea fi de pronunțat, include-l dacă știi sigur că nu vrei să te implici. Până la urmă e nu.
10. “Din păcate…”: Spune motivele pentru care nu poți. Ca să atenuezi puțin, poți enumera pe scurt un motiv pentru care refuzi. Pe de altă parte, nu transforma asta într-o scuză și exagera. E alegerea ta ce accepți și ce refuzi și nu e nevoie să te justifici în fața nimănui.
11. Recomandă pe altcineva care ar fi mult mai în măsură să ajute. Poți merge pe un refuz, motivând că nu ești persoana potrivită. Aici ar ajuta dacă ai recomanda pe altcineva care crezi că ar avea timp și ar putea să ajute mai bine decât tine.
12. “Mi-ar face plăcere să …, însă …“: formulă simplă și extrem de eficientă. Arată că îți place ideea, însă din motive obiective (punctul 10) nu te poți implica. Eviți conflictul și funcționează. Dacă ești ferm.
13. “Este ceva interesant, însă nu e genul de activitate în care să mă implic“. Sau ”Asta nu mi s-ar potrivi, nu ar merge pentru mine“. Ești cel mai în măsură să spui spui ce îți place și ce ți se potrivește. De obicei nici nu prea ți se poate răspunde, doar tu știi ce-ți place și ce nu.
14. “Sunt foarte încărcat în perioada următoare“. Când ai deja un program foarte încărcat, este cel mai potrivit mod de a te proteja de noi angajamente pe care nu le dorești. Nu trebuie să detaliezi.
15. “Din păcate acum sunt implicat în… și nu pot decât …”. O variație a punctului precedent, presupune amânarea implicării tale până când vei avea timp. Nu e obligatoriu să spui în ce ești implicat, poți chiar folosi un mai general “sunt implicat în mai multe proiecte“. 
16. Poți spune un “da, aș putea fi interesat, dar vreau ca întâi tu să faci…“, condiționând ca întâi cealaltă persoană să facă altceva. Astfel te asiguri că sarcina ta va fi digerabilă și o vei putea gestiona ușor. Dacă interlocutorul nu e dispus să facă nimic, e probabil că vrea să-ți paseze ție totul. Rămâne să decizi dacă accepți asta sau nu.
17. “NU, nu te pot ajuta (din păcate / de data asta. / în perioada asta)“. Până la urmă asta vrei. Iar în unele situații va trebui să spui un NU clar, fără alte explicații. Și atât.

III. După ce ai refuzat pe cineva

18. Respectă interlocutorul și rămâi politicos. Străduiește-te să nu tensionezi relația cu el/ea. Uneori vei reuși să păstrezi o relație pozitivă, alteori vei da peste persoane care vor să se folosească de tine. În al doilea caz e posibil să rupi total relația cu acea persoană. Orice se va întâmpla, nu merită să-l ataci sau să răspunzi la atac personal cu atac personal. Viața merge mai departe.
19. Dacă celălalt insistă la nesfârșit și nu mai știi ce să faci, poți adopta tehnica patefonului stricat: la fiecare insistență răspunzi cu aceeași frază. Cu zâmbetul pe buze…
20.  Gândește la toate implicațiile unui “da”. Ce ar însemna pentru tine dacă – din nou – vei ceda și vei face ceva ce nu îți dorești? Ești sigur că vrei să mergi așa mai departe? Îți recomand și cartea ”Cum să spui nu acasă, la serviciu, prietenilor, în viața de zi cu zi“, de Maria Haddou.
21. Rămâi ferm și pe poziție. Mai ales dacă i-ai obișnuit pe ceilalți că cedezi de fiecare dată, e de așteptat ca la început să insiste (din obișnuință). Nu ceda! Odată ce ai spus “nu“, rămâi acolo. 

sursa: www.florinrosoga.ro

50 de sfaturi de la un copac

1. Nu depinde de tine cum te naști. Și noi copacii suntem de mai multe feluri. Salciile par triste, stejarul puternic, arțarul mândru, însă fiecare are același potențial și e unic în felul lui. Folosește-ți propriile abilități și învață altele noi
2. Găsește-ți energia și puterea interioară. Noi ne folosim de asta iarna, când e frig și zăpada ne apasă crengile.
3. Fii flexibil. Dacă un copac ar rămâne rigid, crengile s-ar rupe, tocmai de aceea noi ne mișcăm o dată cu bătaia vântului, apoi revenim în poziția inițială și mai puternici.
4. Bucură-te de vremurile ploioase. Nu numai că vei aprecia mai mult soarele, însă vei crește frumos.
5. Nu există copac urât, doar ochi care privesc fără să vadă.
6. Evoluează în ritmul tău și bucură-te de drumul creșterii tale. Noi copacii nu ne uitam invidioși la alții, care sunt mai mari sau mai puternici. Doar ne bucurăm de fiecare zi, cu fiecare frunză înverzită.
7. Ia o parte din grijile și pesimismul altora și transform-o în energie pozitivă, apoi dăruiește-o, ca o gura bună de oxigen.
8. Nimic nu durează. Și nouă mereu ne cresc alte crengi și frunze, însă nu stăm să plângem după fiecare frunză îngălbenită de timp, ci ne bucurăm de ce avem.
9. Rădăcinile puternice te ajută de fiecare dată. Nu uita de unde ai plecat și ce lecții ai învățat pe parcursul creșterii tale.
10. Câteodată viața poate să-ți pară grea sau tristă. Nu renunța atunci! Oricât de mare ți-ar părea furtuna de afară, rădăcinile rămân puternice și curând vei vedea cum iese soarele.
11. Fii recunoscător în fiecare zi! Un copac nu uită asta. Când răsare soarele, când copiii se joacă lângă el, când păsările își găsesc refugiu și cântă de pe crengile de sus, noi copacii, în semn de mulțumire, înflorim.
12. Renunță la frică! Dacă s-ar teme copacii, ar rămâne cu frunze vechi și putrezite, însă ei au curajul să le dea drumul și să accepte altele noi.
13. După o iarnă grea și apăsătoare, vine primăvara. Întotdeauna. Așa că nu-ți mai face atâtea griji.
14. Iubește! Pentru noi nu există copac demn de iubit sau nu. Oricare are ceva aparte ce-l face unic și nu ne lăsăm blocați de soi, culoare sau rădăcinile lui, așa că-l iubim pe fiecare și formăm împreună frumoasele păduri, parcuri și atâtea alte zone pe care nu le-ai văzut înflorite, de ochelarii grijilor tale.
15. Realitatea ta nu e singura existentă, așa că ascultă și adevărul celorlalți. Un copac nu spune „Toate frunzele trebuie să fie verzi.” Dacă ar face asta, ar ignora toate celelalte soiuri minunate, cu frunze roșii, portocalii și atâtea alte diferențe importante și superbe.
16. Universul înseamnă abundență. Un copac niciodată nu se întreabă daca va mai veni căldura, dacă va reuși să supraviețuiască frigului și cum îi vor crește înapoi frunzele. El știe că lucrurile astea vor veni natural.
17. Tot ce ai e clipa prezentă. Nu contează cât de frumoasă sau dureroasă e. Alege să o savurezi, căci nu va mai veni înapoi.
18. Încetează să consideri că lucrurile sunt grele. Un copac nu spune “Nu pot să înfloresc. Anul ăsta nu vreau să fiu roditor! E prea greu, dureros și inconfortabil!” Pur și simplu o facem, cu încredere și ușurință.
19. Nu aștepta fericirea, alege-o ! Ai auzit vreun copac să spună „Dacă aș fi cu 5 metri mai la dreapta și mai înalt cu 20 cm aș fi mai fericit? “ Noi nu spunem asta, pentru că am înțeles că putem alege fericirea în momentul prezent, din locul în care suntem, cu resursele pe care le avem.
20. Tinde spre înălțimi, bucurându-te de ceea ce faci acum. Tot timpul vei mai avea ce să înveți și ce să realizezi pentru a ajunge mai mare, mai puternic, mai frumos.
21. Compară-te cu tine însuți. Nu contează că unii copaci au frunzele roșii, iar anumiți oameni îi preferă. Eu sunt un alt soi, însă anul ăsta am cele mai frumoase frunze de până acum, de un verde crud.
22. Lasă-te îmbrățișat. Așa poți primi o bucățică de energie și iubire, dăruind în schimb același lucru sau orice îți dorești.
23. Puterea adevărată înseamnă vulnerabilitate. Deși nu se vede întotdeauna, niciun copac nu e perfect. Câteodată oamenii ne fac rău, iar
alte ori ne simțim obosiți după atâta zăpadă căzută pe crengile noastre sau pur și simplu, suntem ușor îndoiți pe alocuri, însă nu ascundem asta. Ne permitem să ne arătăm și vulnerabili și goi.
24. Adu valoare în viețile oamenilor prin ceea ce ești. Eu ca și copac, mă bucur când oamenii se adăpostesc în umbra mea și am o prietenă salcie, care admiră îndrăgostiții care privesc melancolic spre crengile ei.
25. Observă cum fiecare frunză, are altă nuanță de verde. Aplică asta în viața ta și se va schimba radical.
26. Admiră ce este în jurul tău. Până și noi copacii, ne dregem frunzele de admirație când vedem oameni frumoși, fericiți și îndrăzneți.
27. Ai încredere! Dacă natura poate fi atât de perfectă și abundentă, cum îți și trece prin cap că tu ai putea fi altfel?
28. Iartă. Deși câteodată mă supăr când văd oameni care distrug natura sau aruncă gunoaie pe jos, știu că e în puterea mea să devin mai puternic și ei nu știu mai mult de atât. Totuși tu, fiind om, poți face o schimbare în acest aspect. Iartă , apoi decide cum vrei să acționezi tu.În toate aspectele vieții tale.
29. Fii responsabil ! Daca am da vina pe verile toride și gerul iernii ce am rezolva? Ne concentrăm doar pe ceea ce putem face noi.
30. Timpul cel mai potrivit e acum ! Nu așteptăm anotimpul potrivit, ci creem noi momentul oportun. Pentru a crește. Aplică asta în viața ta și renunță la amânare. Tu ca om, ai și mai multe posibilități.
31. Renunță la trecut. Mi se pare absurd ca un copac să se gândească la iarna grea din 2008, în loc să se bucure de primăvara plăcută din 2013. La fel e și la oameni.
32. Fii tu însuți întotdeauna. Renunță la măști. Ai văzut tu vreun copac care să mintă că e de alt soi doar pentru a fi plăcut? Nici nu e nevoie de asta. Atragem lângă noi oamenii care rezonează cu ceea ce suntem cu adevărat.
33. Fii puțin egoist, până-ți găsești forța de a dărui. Toamna, datorită dansului nostru, vântul pare mai puternic și oamenii evită să stea lângă noi. Dacă e furtună, se tem să nu cădem pe ei. Însă dacă am rămâne drepți doar de dragul lor, ne-am rupe. Așa că, înțelege că uneori e nevoie să vă alungăm puțin, pentru a vă putea dărui mai mult mai târziu
34. Nu te supăra pe defectele observate la ceilalți, căci ei sunt oglinda ta. Am un prieten copac, ce stă lângă un lac. Are multe imperfecțiuni. E strâmb, frunzele sunt mai puține, iar crengile mici și neregulate. Toate astea se reflectă în lacul din fața lui, însă niciodată nu l-am auzit supărându-se pe apă că-i arată calitățile și defectele lui.
35. Uită-te în interior. Mă amuză cum voi oamenii vreți să deschideți porți ce se deschid doar din interior. Dacă viața ta nu arată cum ai vrea, uită-te la rădăcini, la interiorul și credințele tale. Am văzut o femeie supărată că merele din pom nu erau bune și vroia să schimbe merele, nu să îngrijească mai bine rădăcinile pomului.
36. Nu știu dacă ți-a mai spus cineva, însă noi copacii, în perioadele senine, ne păstrăm o rezervă de energie în interiorul nostru, pe care o folosim iarna. Poate ar fi o idee să te gândești și tu să iei decizii pe termen lung.
37. Îndrăznește să strălucești la valoarea ta. În momentul când ne cresc frunzele, nu doare,ci e sărbătoare
38. Oricât de întuneric ți-ar părea că e, uită-te în sus. Întotdeuna vor fi stele care să-ți lumineze drumul. Și nu, nu ești singur.
39. Înfrumusețează viețile altora fără să aștepți nimic în schimb. Ai auzit vreun copac care să spună „Mi-ești dator”?
40. Bucură-te de soare, însă nu rămâne în zona de confort în perioadele calde. Nu aștepta vântul să te pună în mișcare. Tu continuă să crești singur oricum.
41. Îndrăznește să țintești sus. De multe ori când vedem luna pe cer, ne întindem spre ea. Poate nu vom ajunge acolo niciodată, sau poate că da. Orice ar fi, ceva frumos ne așteapta. La fel e și pentru voi. Viața recompensează oamenii îndrăzneți.
42. Nu contează câți ani ai, ci viața din anii tăi. De asemenea, experiența nu constă în vârsta înaintată, ci în lecțiile învățate. Poți înflori indiferent de cifra pe care o sărbătorești an de an.
43. Încetează să te întrebi dacă există viață dincolo de moarte. E mai important câtă viață există înaintea morții. Noi copacii facem tot ce stă în putință pentru a trăi și oferi valoare cât timp suntem aici.
44. Copacii nu au nevoie de confirmări și aprecieri. Ar fi culmea să ne certăm între noi și să cerem altor copaci să ne spună că suntem frumoși, iar frunzele și tulpina sunt perfecte. Privește-te singur în oglindă (sau în lac, cum preferi) și găsește singur acele părți pe care le iubești la tine. Încetează să te mai judeci. Ești minunat!
45. Ascultă muzică . Și copacii iubesc muzica. Iar când pare prea liniște, ne dezmierdăm frunzele cu sunetele naturii. Asta ne aduce bucurie și liniște. Deschide geamul dimineața devreme și vei înțelege ce zic.
46. Orice s-ar întâmpla, oricât te-ar lovi, distruge sau dezamăgi viața, nu uita că ai aceeași valoare și stă în puterea ta să continui să crești. Sau ce? Vrei să spui că dacă vântul de anul trecut m-a îndoit puțin, nu mai sunt perfect și puternic?
47. Într-o zi, s-a oprit o tânără să se sprijine de tulpina mea și citea o carte. Mi-a atras atenția o frază.” Pentru fiecare frunză dintr-un copac, există un înger care-i spune Crești! Crești!” Ce norocos sunt! Îți dai seama ce îngeri ai tu în viața ta?
48. Ai răbdare. Câteodată poate dura ani până să ajungi la înălțimea propusă, însă te asigur că merită.
49. Dă mai departe. Nu trebuie să pari arogant, drept și de neclintit. Stejarul e atât de puternic pentru că împarte energia lui. Așa că ajută și tu oamenii ce apar în calea ta.
50. Iubește viața. Iar viața îți va oferi cele mai frumoase cadouri. Chiar și în mijlocul furtunii, poate să apară o pasăre, un om sau… o stea căzătoare.

Copilul invata nu numai din ceea ce i se spune, ci si din comportamentul parintilor.

Prima regula este ascultarea. Apoi o alta regula este sa nu minti copilul sau sa nu-l pacalesti - cum spun de multe ori parintii. Cei mai multi parinti incearca sa le imprime copiilor niste valori morale - sa nu minti este de cele mai multe ori cea mai importanta. Parintele cere, adesea autoritar sau foarte serios, copilului sa nu-l minta, dar ceea ce face parintele, de multe ori, este minciuna: minte prin omisiune, il pacaleste, incearca sa-i nege curiozitatea copilului sau nevoile. El invata nu numai din ceea ce i se spune, ci invata si din comportamentul parintilor.

Un recent studiu realizat de Gallup, la comanda Romtelecom, a aratat ca aproape jumatate dintre copii petrec foarte putin timp cu parintii. In medie, 1 ora pe zi in timpul saptamanii si 3-4 ore pe zi in week-end. Cum afecteaza absenta parintilor dezvoltarea copiilor?

• Ii afecteaza nu doar absenta, ci lipsa unei relatii.
• Chiar daca au o ora la dispozitie ar putea totusi sa creeze o relatie, pentru ca au totusi un timp constant.
• Daca ora aceasta ar incepe cu momente de relaxare, cu joc cu copilul, cu o stimulare a relatiei dintre ei, si abia apoi cu ce altceva ar trebui facut, ar fi o ora cu mult mai valoroasa.
• Copii sunt afectati de faptul ca nu isi implinesc alaturi de parinti doua nevoi de baza pe care fiecare dintre noi le are: "nevoia de a apartine" si "nevoia de a fi semnificativi".
• Ei observa ceea ce se intampla, observa timpul pe care il petrec alaturi de parinti si pot trage concluzia ca ei nu sunt la fel de importanti pentru parinti pe cat este serviciul si, mai mult, ca nu sunt atat de valorosi, ca trebuia sa faca "ceva" ca sa capteze atentia parintilor, ori acest "ceva" e de multe ori un comportament negativ.

Au nevoie parintii sa invete sa comunice cu copii lor?

• Exista o nevoie de a invata pentru ca cei mai multi dintre noi credem ca stim sa comunicam.
• Cei mai multi dintre noi am invatat sa ne comunicam nevoile sau sa spunem ceea ce vrem. De prea putine ori invatam sa fim atenti la partenerii nostri de discutie si, in acest caz, e vorba de copii.
• De cele mai multe ori, parintele este prea prins de responsabilitatea pe care o are fata de copil, de faptul ca are putin timp la dispozitie si ca trebuie sa se asigure ca ii este bine copilului.
• Astfel, comunicarea devine uni-directionala sau parintele pune niste intrebari la care copilul invata in timp sa raspunda asa cum se asteapta parintele sa raspunda.

Cum ar trebui sa arate o zi obisnuita din viata unui copil?

• Rutina e importanta. E importanta si pentru noi adultii, pentru ca daca ai o rutina acasa, ai o predictibilitate.
• Cand vorbim despre rutina, vorbim de predictibilitate: sa stii ca lucrurile urmeaza sa se intample intr-un anume fel.
• O zi obisnuita din viata unui copil ar trebui sa aiba niste momente clare, niste repere.
• In momentul in care il lasi pe copil sa-si asume responsabilitati in rutina de dimineata, in primul rand nu-l descurajezi, pentru ca de multe ori copii nu fac lucruri pentru ca se simt descurajati, ei cred ca nu sunt in stare si de aceea trebuie sa le faca parintii pentru ei. Si in al doilea rand, nu il inveti acel lucru pe care, din pacate il invata foarte multi si il folosesc si in viata de adult - ca altii sunt acolo in serviciul tau.

Cateva reguli de baza ce trebuie respectate de parinti in comunicarea cu copiii

• Prima regula este ascultarea. Nu poti sa comunici daca nu asculti.
• O alta regula este sa nu minti copilul sau sa nu-l pacalesti - cum spun de multe ori parintii.
• Cei mai multi parinti incearca sa le imprime copiilor niste valori morale - "sa nu minti" este de cele mai multe ori cea mai importanta.
• Parintele cere, adesea autoritar sau foarte serios, copilului sa nu cumva sa-l minta, dar ceea ce face parintele de multe ori este minciuna; minte prin omisiune, il pacaleste, cumva incearca sa-i nege curiozitatea copilului sau nevoile.
• Copilul invata nu numai din ceea ce-i spui, ci invata si din comportamentul tau, si atunci cand il minti va invata si el sa minta.

Acest articol a fost publicat originar pe HotNews.ro

Nu putem fi fericiţi alături de o altă persoană dacă nu suntem fericiţi cu noi înşine

Ai învăţat iubirea condiţionată de la nişte oameni a căror iubire pentru tine a fost compromisă de către propria lor vină şi frică. Ei ţi-au fost modele. Nu trebuie să te ruşinezi de acest lucru, ci numai să fii conştient de el. Încă de când erai un prunc, ai fost condiţionat să te preţuieşti doar atunci când oamenii reacţionează pozitiv faţă de tine. Ai învăţat că valoarea ta este stabilită în exterior. Aceasta a fost eroarea fundamentală ce s-a perpetuat de-a lungul vieţii tale. Nici experiența părinților tăi nu a fost diferită de a ta. Toate aceste experiente emoționale trebuie conştientizate, iar emoţia ataşată lor trebuie eliberată.
Aceasta este calea prin care toate fiinţele rănite trec de la experienţa iubirii condiţionate la experienţa iubirii adevărate. În cadrul procesului vindecării înveţi să-ţi oferi ţie însuţi iubirea necondiţionată pe care nu ai primit-o niciodată de la părinţii tăi biologici, în acest proces eşti „născut din nou” şi înfiat din nou, dar nu de alte figuri autoritare, ci de însăşi Sursa lubirii dinăuntrul tău.
Când înveţi să dai iubire fiinţei lăuntrice rănite, începi să-ţi schimbi complet convingerea că valoarea de sine trebuie să se bazeze pe modul în care alţii reacţionează faţă de tine. Încetul cu încetul te antrenezi să te preţuieşti aşa cum eşti – aici şi acum – fără condiţii. Nimeni altcineva nu poate face asta pentru tine!

Oamenii te pot susţine şi încuraja, dar nimeni nu te poate învăţa cum să te iubeşti pe tine însuţi. . Încercarea de a găsi iubire în afara ta eşuează mereu, pentru că nu poţi primi de la altul ceva ce tu nu ţi-ai dat ţie însuţi. Când te privezi de iubire, îi atragi în viaţa ta pe alţii care fac acelaşi lucru. Experienţa iubirii  începe în inima ta, nu în inima altcuiva!
Nu condiţiona capacitatea de a te iubi pe tine însuţi de capacitatea altcuiva de a te iubi. Nu-ţi pune încrederea în condiţiile impuse iubirii sau în forma în care ea se prezintă, căci acestea sunt tranzitorii şi supuse vicisitudinilor vieţii de zi cu zi. Iubirea reală nu se schimbă. Ea există independent de forma prin care se exprimă. Sursa acestei Iubiri, omniprezente, lipsite de formă, este înăuntrul tău. Acolo trebuie să-ţi pui încrederea, căci această Iubire este mai certă decât orice vei cunoaşte vreodată; atunci când Ea este ferm aşezată în inima ta, nu vei mai avea nevoie să cauţi fericirea în afara ta.
În viața ta, oamenii vor veni şi vor pleca. Unii se vor purta frumos cu tine. Alții se vor purta urât. Vei accepta iubirea care ţi se oferă şi vei privi lipsa de iubire drept ceea ce este: un fel de a reacționa care vorbește despre celălalt, nu despre tine, despre alegerea si capacitatea lui de a oferi iubire. Îi vei încuraja pe alții să găsească şi ei Sursa Iubirii înăuntru – așa cum ai făcut şi tu – știind prea bine că nu le poți rezolva tu  problemele. Tragedia vieții lor nu poate fi abordată decât prin dorința  lor de a privi în propriile lor inimi şi minți.
Iar cel ce dăruieşte ştie întotdeauna când şi cui să dea darul. Nu e nimic complicat în actul iubirii. Totul devine complicat numai atunci când cineva începe să țină iubire pentru el – iar atunci, ceea ce oferă nu se mai poate numi iubire. Cel ce se iubeşte pe sine însuşi nu se teme să fie singur. Căci a fi singur este un prilej de a te iubi şi de a te accepta.
Cel ce iubeşte fără condiţii nu impune nici o limită libertăţii sale şi nici libertăţii altcuiva. El nu încearcă să păstreze iubirea – întrucât a încerca să o păstrezi, înseamnă a o pierde. Iubirea este un dar care trebuie oferit în mod constant, întrucât este cerut în fiecare clipă. Iubirea nu ia ostatici, nu se târguieşte şi nu poate fi compromisă de frică! Orice obstacol în calea iubirii sălăşluieşte în inimă – şi acolo trebuie el dizolvat. Nu aştepta că cerul să vină că să-ţi răspândească iubirea. Fă-o tu acum! Asta pentru că cerul este în ochii tăi, atunci când priveşti cu acceptare şi compasiune. Este în mâinile tale, atunci când le întinzi ca să ajuţi. Este în mintea ta, atunci când vezi “bine” în loc de “rău”.

Felul în care vezi lumea determină ce va fi lumea pentru tine. Aşadar, nu căuta să-i schimbi pe ceilalţi sau lumea din jurul tău! În schimb, uită-te la tine! Priveşte-ţi convingerile şi vei vedea unde e nevoie să te deschizi. Priveşte în inima ta şi vei şti unde anume e nevoie să aduci Iubire.  

Adevărul este că nu putem fi fericiţi alături de o altă persoană dacă nu suntem fericiţi cu noi înşine. Dacă îţi place cine eşti, a fi cu altcineva nu este decât o extensie a propriei fericiri. Însă, dacă nu te placi pe tine însuţi, a fi cu cineva nu face decât să îţi exacerbeze starea de nefericire.
Decizia de a intra într-o relaţie de parteneriat nu trebuie să se bazeze pe dorinţa de a evita să te priveşti pe tine însuţi, ci pe consimţirea de a intensifica acest proces. Atunci când trăieşti lângă alţi oameni este foarte probabil să aibă loc o declanşare reciprocă a rănilor nevindecate. Nu este nici plăcut şi nici simplu să devii conştient de părţile nevindecate. Oricum, este o etapă necesară a călătoriei către reîntregirea psihică. O relaţie seamănă cu o uriaşă gaură neagră. Săpa în straturile superficiale ale conştientului până ce scoate la lumina cele mai adânci temeri şi nesiguranţe.
Cine nu este dispus la o confruntare în profunzime cu ele, îşi pune sub semnul întrebării dorinţa de a fi într-o relaţie apropiată cu cineva. Nu te poţi apropia de cineva fără să te confrunţi cu tine însuţi!

Paul Ferrini
Sursa articol :Drumuri catre tine