Ce nu este iubirea?

Mulți autori, gânditori, artiști, intelectuali, adolescenți și oameni de diferite vârste au încercat, pe parcursul timpului să găsească răspunsul la provocatoarea întrebare: Ce este iubirea? Ne adresăm această întrebarea atunci când vrem să recunoaștem dacă ceea ce trăim este iubire sau atunci când vrem să luăm o decizie în legătură cu viitorul relației noastre de cuplu.

În zilele noastre putem afirma cu mare încredere că bula magică a îndrăgostirii este pe cât de intensă pe atât de trecătoare și că percepția unei iubiri magice este o capcană destul de periculoasă. Asta deoarece atunci când mirajul dispare, intrăm într-o rutină în care, adesea, blândețea este înlocuită cu iritabilitatea și deseori respectul față de celălalt se transformă în indiferență și critică. Dar de ce se ajunge aici? Cum putem evita aceste capcane? Un posibil răspunsul este să identificăm ceea ce nu este iubirea și să evităm relațiile care sunt nesănătoase pentru noi.

Iubirea nu implică egoism, iubirea nu înseamnă că celălalt este în proprietatea mea        

Atunci când îl tratăm pe cel de lângă noi ca fiind un bun personal, când  îl percepem ca fiind o prelungire a noastră nu facem altceva decât să-i lezăm atracția față de persoana noastră și să-l determinăm să se îndepărteze și mai mult de noi. Tratându-ne partenera(ul) ca fiind o persoană independentă și separată, învățăm să facem față propriei insecurități, geloziei și gândurilor de auto-critică. Este adevărat că această diferențiere este dificilă, mai ales la început, însă implică o creștere personală care cu timpul va consolida relația noastră de cuplu.

Iubirea nu este dominantă, manipulatoare sau coercitivă      

Implicarea în diferite jocuri emoționale este un mecanism defensiv prin care ne protejăm (adesea excesiv) de teama de a nu fi respinși sau răniți de către ceilalți. Folosim aceste mecanisme de apărarea mai ales atunci când suntem vulnerabili și ne așteptăm ca celălalt să fie exact ceea ce lipsește din noi. Asumarea rolului de victimă față de un partener dominant sau implicarea în rolul de autoritate în raport cu o persoană ușor de influențat sunt procese extrem de nocive pentru viitorul unei relații de cuplu.

Cele mai multe dintre aceste comportamente manipulative nu sunt conștientizate și nu sunt aplicate în mod intenționat, astfel este important să fim cât mai atenți la motivele pentru care ne implicăm în diferite acțiuni. Conștientizarea reacțiilor noastre automate este primul pas în procesul de schimbarea și întrerupere a pattern-urilor comportamentale distructive. Îndrăznind să putem în cuvinte adevăratele noastre nevoi, ne permitem să fim vulnerabili, însă doar așa putem afla cu adevărat dacă persoana de lângă noi ne-ar rămâne alături chiar și atunci când nu este manipulată sau blocată într-o capcană a iluziilor.

Iubirea nu este un leac pentru singurătate    

Atunci când gândurile noastre despre iubire implică conținuturi de genul “vreau să aibă cineva grijă de mine ” sau “nu mai vreau singurătate” pășim pe un teritoriu minat. Iubirea este o starea pe care o resimțim atât față de o altă persoană cât și față de noi înșine. Fericirea relației de cuplu crește atunci când alegem să trăim alături de cineva pentru că iubim aceea persoană și nu pentru că vrem să evităm singurătatea. Fromm scrie în cartea sa (Arta de a iubi) că diferența dintre iubire și pseudo iubire este semnificativă. Iubirea matură înseamnă am nevoie de tine pentru că te iubesc, cu alte cuvinte te văd și nu vreau să mă salvezi, vreau să mă iubești. În timp ce iubirea imatură implică conținuturi de genul te iubesc pentru că am nevoie de tine. Diferența este pe cât de mică pe atât de semnificativă.

Activitățile comune, prieteniile, experiențele vieții de cuplu și bucuria legăturilor dintre părinți și copii sunt elemente semnificative pentru viața în doi. Însă este important să ne reamintim că fiecare ființă umană este unică și este nepotrivit să avem aceleași așteptări de la partenerul nostru ca de la propria persoană. Celălalt are propriul stil prin care gândește, simte, răspunde sau reacționează, toate acestea îi definesc structura personală. Atunci când încercăm să fuzionăm cu identitatea celuilalt pierdem cu adevărat atracția față de acesta. Și astfel partenerul/partenera nu mai reprezintă centrul nostru de interes, deoarece ne raportăm față de persoana iubită ca față de propriul braț. Iar dacă o astfel de relație se încheie, durerea poate fi devastatoare deoarece avem impresia că ne-am pierdut un braț.

Iubirea nu trebuie confundată cu însetarea emoțională

Setea noastră emoțională față de o altă persoană nu înseamnă iubire. Mulți dintre noi suntem în căutarea a ceea ce ne-a lipsit în copilărie. Adesea, ca adulți, încă ne percepem ca fiind copilul însetat după aprobarea, aprecierea și laudele unui adult semnificativ. Însă într-o astfel de relație lucrurile pot funcționa bine o perioadă de timp, după care partenerul însetat stoarce vitalitatea și energia partenerului ocrotitor și cel mai adesea relația se oprește din evoluție. După o astfel de stingere relațională ne vom îndrepta spre alți posibili parteneri care vor îndeplini aceeași funcție de surogat. Însă această sete de acceptare, compasiune și apreciere poate fi stinsă doar prin identificarea izvorului interior, care este singura sursă nesecată de susținere emoțională.  

Sursa:internet

"La bine si la rau" mereu?

Când un bărbat şi o femeie încep să devină un cuplu, începe o poveste. Povestea cu a fost odată un bărbat şi o femeie care se iubeau până la marginea pământului şi mai departe...sau nu..doar iubeau ideea de a iubi.  În poveste intră amândoi, pasul le este egal şi orizontul comun. Povestea creşte odată cu ei, încet, încet îi cuprinde şi fără să-şi dea seama se confundă cu povestea – dar ei nu sunt povestea – atunci când aparţii unei poveşti, traieşti şi fazele prin care trece o poveste. Încheierea poate fi cu happy end ”şi aşa au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”, dar, de multe ori nu se întamplă aşa.

Şi aici găsim stolul de întrebări: oare ce s-a întamplat cu iubirea? chiar am iubit? unde sunt fluturii din stomac? unde a disparut emoţia?

Răspunsuri sunt multe şi de multe feluri: diferenţe profunde între concepţia de viaţă a familiilor de origine; ritmuri de adaptare şi dezvoltare diferite; aspiraţii  şi motivaţii diferite; diferenţe biologice, fiziologice; modalităţi diferite de petrecere a timpului liber, de relaxare, anturaj diferit; angajament şi asumare de responsabilităţi cu viteze variate – şi am putea continua.

În acest caz povestea devine neîncăpătoare pentru amandoi, în spaţiul creat de ei nu-şi mai găsesc propriul loc şi atunci unul dintre ei decide să plece sau... să nu plece,dar sa vrea sa plece... putem să facem alegeri – şi cei doi pot să meargă mai departe pe un drum chinuitor împreună sau aleg să meargă pe drumuri diferite.

Când relaţia de cuplu nu mai dăruieşte nimic celor doi parteneri este greu să înţelegi ce–i  ţine totuşi împreună şi, cel mai greu de gestionat va fi efortul sufletesc de a face faţă frustrărilor, nemulţumirilor, furiei, neputintei. Nu de puţine ori în cabinet vin persoane triste, nemulţumite de viaţa lor, îmbolnăvite de o relaţie grea, obosite şi care aleg, totuşi, să nu iasă din relaţie. Ascultându-le povestea aud motivele co-dependenţei lor – parteneri eşuaţi emoţional, parteneri inadaptaţi la noile schimbări economice, sociale, vulnerabili fizic sau sufleteşte, dependenţi incurabil sau agresori sentimentali. Fiecare are o poveste din care ar vrea să iasă şi nu poate, alegerea le aparţine şi ei aleg să rămână.

Sarcina terapeutului este să respecte alegerea pacientului şi să-l sprijine în a-şi înţelege şi asuma alegerea făcută. Poate face însă o recadrare a problemei cu care se confruntă pacientul astfel încât, explorând resursele proprii şi sistemul de valori încorporat la nivel coştient să transforme felul in care isi vede rolul in poveste...Cu cât îl vedem mai neputincios pe cel de lângă noi cu atât creşte în noi salvatorul, ne străduim să fim mai buni, mai eficienti, sa rezolvam ceea ce credem ca celalalt nu poate...si obosit de atatea probleme rezolvate si bifate, salvatorul uita sa iubeasca..pe cel de langa el si chiar pe el insusi..

Si omul simte nevoia să fie iubit – aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacă nu se simte iubit, omul începe să moară incetul cu incetul..

În acest caz terapeutul te poate ajuta să conştientizezi atitudinea ta şi să lucrezi pentru trezirea si intregirea ta. E o muncă grea dar frumoasă, e ca şi cum, pentru prima dată în viaţă ţi se dă şansa de a deveni propriul tău creator, ai libertatea de a elibera tot ce nu-ţi mai serveşte şi de a dezvolta tot ce te împlineşte...

Pentru a porni la acest drum este nevoie de determinare şi de o mare dorinţă de schimbare, de putere şi consecvenţă, de curaj şi îndrăzneală, de curiozitate şi bucurie. Toate acestea stau adormite în tine aşteptând un semn, o singură mişcare a sufletului tău către tine.

Relatia ca o calatorie

Relaţiile de cuplu sunt asemeni unei călătorii cu maşina: uneori şoseaua este dreaptă şi fără denivelări. Alteori, relaţiile de cuplu sunt asemeni unui drum îngust şi periculos, plin cu gropi, bariere şi blocaje. Este posibil ca autovehiculul să se strice şi fiecare să-şi vadă de drumul său. Întrebarea care îi macină pe cei care se află în relaţii de cuplu este simplă, însă răspunsul face toţi banii: “Cum rezolvi problemele neaşteptate astfel încât povestea să nu aibă un final trist?”. Iată 5 paşi care te vor ajuta să depăşeşti cu uşurinţă orice obstacol aflat în drum.

 1. Inspectează drumul 
Drumul pe care vă aflaţi este afectat de supărare, frustrare şi dezamăgire. Însă, analizeză bine toate aspectele pentru a fi sigur/ă că descoperi şi ceva pozitiv în relaţia voastră. Priveşte-ţi partenerul nu ca pe adversarul cu care tocmai te-ai confruntat ci ca pe o persoană de-a întregul. Gândeşte-te la toate momentele plăcute pe care le-aţi petrecut împreună şi la calităţile pe care le are şi pe care încă le iubeşti. Foloseşte toate aceste lucruri pozitive când faci primul pas. Întâmpină-ţi partenerul folosindu-te de limbajul trupului: menţine contactul vizual, relaxează-te, nu ţine braţele încrucişate, încearcă să zâmbeşti. Este bine să aveţi o conversaţie plăcută. Arată şi prin gesturi că îţi pasă de relaţia voastră şi că vrei să faci tot ce poţi pentru ca lucrurile să meargă.  

 2. Descoperă cauza problemelor
Majoritatea disensiunilor dintr-o relaţie nu sunt cauzate de relaţia însăşi, ci de emoţii ascunse şi de problemele nerezolvate din trecut. Ne formăm părerile despre dragoste şi relaţii încă din copilărie, iar aceste crezuri nu ne părăsesc niciodată. Prin explorarea emoţiilor ascunse şi prin analiza visurilor vei putea identifica sursa problemelor în cuplu şi, astfel, vei trece de la învinuirea partenerului la comunicarea şi disecarea disensiunilor.
  
 3. Despachetarea şi sortarea “bagajelor” 

Odată identificate bagajele emoţionale pe care le cari este timpul să scapi de unele dintre ele. Este momentul sortării prin memorie, dureri, sentimente, conflicte, dorinţe şi fantezii de genul “Cum ar fi trebuit să fie”. Acest proces implică mai multe stadii de la a te simţi trist/ă şi singur/ă; a te simţi trădat/ă, supărat/ă, copleşit/ă la organizarea unor noi imagini despre tine, partenerul tău şi relaţia voastră şi apoi integrarea acestora într-o nouă imagine a voastră împreună.

4. Reconstruiţi încrederea pentru continuarea călătoriei 

Pentru a continua călătoria împreună, tu şi partenerul trebuie să fiţi din nou disponibili emoţional faţă de celălalt. Când partenerul împarte ceea ce simte cu tine, răspunde cu empatie. Discutaţi despre cum să rezolvaţi situaţiile similare cu care v-aţi putea confrunta în viitor şi asiguraţi-vă că partenerul este alături de voi. Prin rezolvarea problemelor imediat ce acestea apar, tu şi partenerul veţi învăţa cum să deveniţi disponibili emoţional unul faţă de celălalt.

5. Apelează la emoţiile care ajută relaţia

 Intimitatea este inima oricărei relaţii şi, prin urmare, este nevoie să demaraţi orice acţiune care vă apropie. Petreceţi timp pentru a fi intimi fizic, prin atingeri şi exprimarea sentimentelor, filozofic, prin discuţii despre scopul vieţii, împărtăşirea valorilor şi obiectivelor şi social prin păstrarea legăturilor cu familiile, comunitatea etc. O relaţie de succes implică echilibrul între intimitate şi nevoia de a fi o persoană de sine stătătoare. Una dintre modalităţile de atingere a acestui obiectiv este discuţia despre viaţa ta, inclusiv viaţa voastră împreună şi viaţa individuală, înainte de a vă fi întâlnit. Asta va întări ceea ce fiecare dintre voi aduce în relaţie, ca şi cuplu şi individual. Şi, mai presus de orice, lasă-ţi partenerul să vadă cât de importnat/ă este pentru tine şi cât de mult apreciezi ceea ce face pentru tine. Fă-ţi partenerul să se simtă special printr-un bileţel de amor, prin trimiterea unui buchet de flori sau pur şi simplu dă-i un telefon pentru a-i spune “bună”.

Psihoterapie, consiliere si evaluare psihologica

Adulti

1. Evaluare psihologica:

• Evaluare cognitiva (stabilire nivel de dezvoltare cognitiva, I.Q, indici de degenerscenta cerebrala)
• Evaluarea complexa a personalitatii (stabilire profil de personalitate, tendinte accentuate sau psihopatologice)

2. Psihoterpie /Consiliere psihologica
• Psihoterapia anxietatii si atacului de panica – teama fara obiect/motiv
• Psihoterapia depresiei– tristetea cu sau fara motiv
• Psihoterapia afectiunileor psihosomatice - ulcer, gastrita, astm bronsic, psoriazis si alte afectiuni cutanate, dureri fara explicatie medicala etc.
• Psihoterapia tulburararilor posttraumatice – suferinta aparuta in urma unei pierderi (divort, deces), accident sau schimbari majore de viata
• Psihoterapia tulburarilor adictive – fumatul, consumul de alcool si droguri
• Autocunoastere/Optimizare personala – identificarea resurselor personale (drumul catre sine)

3. Dezvoltare personala
• Antrenarea si dezvoltarea increderii in sine
• Antrenarea si dezvoltarea asertivitatii
• Educarea abilitatilor de comunicare eficienta
• Identificarea resurselor personale si utilizarea adaptata a acestora
• Identificarea unor comportamente autodistructive si modificarea lor
• Dobandirea unor tehnici de autocontrol si comportament adaptativ
• Managemetul stresului si invatarea unor tehnici de relaxare

 Cuplu si familie

1. Evaluare psihologica

• Evaluarea nivelului de satisfactie in cuplu
• Evaluarea abilitatilor parentale
• Evaluarea tipului de relatie existente in cadrul cuplului/familiei

2. Psihoterapie/Consiliere psihologica

• Psihoterapia dificultatile de comunicare/relationare in cuplu – conflictele,infidelitatea, agresivitatea, infertilitatea in cuplu
• Psihoterapia in confruntarea cu o situatie dificila de viata – deces, pierdere
• Infertilitatea in cuplu

3. Consiliere premaritala

Copii si adolescenti 1. Evaluare psihologica
• Evaluare cognitiva (stabilire nivel de dezvoltare cognitiva, stabilire Q.I.)
• Evaluare comportamentala
• Evaluare subiectiv emotional
• Evaluarea nivelului de dezvoltare psihologica
2. Psihoterpie /Consiliere psihologica
• Psihoterapia tulburarilor emotionale la copii si adolescenti – teama de a sta fara parinti, teama de a intra in contact cu oamenii, scaderea stimei de sine, tristete, izolare, furie, fobia scolara, ticuri, tulburari de somn
• Psihoterapia tulburarilor de comportament la copii si adolescent - opozitionism, negativism, furt, minciuna, fuga, adictie la substante toxico-dependente
3. Dezvoltare personala
• Afirmarea si imbunatatirea imaginii de sine
• Imbunatatirea relatiilor interpersonale
• Educarea comunicarii asertive
• Invatarea unor tehnici de control emotional
• Activarea resurselor creative

 Grupuri de dezvoltare personala
• Identificarea si activarea resurselor personale - grup de dezvoltare personala pentru adolescenti
• Scoala parintilor - grupuri de parentig si disciplinare pozitiva
• Dezvolta personalitatea copilului tau intr-un mod creativ si distractiv
• Grupuri de dezvoltare personala pentru adulti

Conversaţii indispensabile reparării relaţiei de cuplu

"Nesiguranţa este principalul obstacol în calea dragostei."

~ Barbara Fredrickson

   Sue Johnson este autoarea cartii "Hold Me Tight", în care  vorbeşte despre metoda ei de terapie de cuplu, bazată pe ideea că, pentru ca o relaţie să fie reuşită, e nevoie ca amândoi partenerii să se simtă în siguranţă. Ea spune că a te simţi în siguranţă înseamnă a putea să-i vorbeşti partenerului despre momentele în care eşti vulnerabil, speriat, furios şi altele asemenea, fără să-ţi fie teamă că el te va respinge. Să poţi să-ţi recunoşti emoţiile şi să te aştepţi să primeşti înţelegere şi empatie din partea celuilalt.

"O relaţie de iubire în care ne simţim în siguranţă e ca un scut care ne apără de monştrii şi de dragonii pe care-i înfruntăm şi care ne ajută să ne vindecăm rănile după ce aceştia dispar."

        Abordarea ei pleacă de la ideea că principala noastră nevoie în cuplu este aceea de a fi într-o legătură securizantă cu partenerul, dar că, adesea, acest echilibru este frânt dintr-un motiv sau altul, şi astfel se declanşează un dans nefericit din care, curând, nu mai ştim cum să ne oprim. Johnson spune că, atunci când suntem siguri că ne putem baza pe partener, evităm mai uşor să ne lăsăm atraşi într-o dinamică păguboasă de căutare a vinovaţilor şi putem să revenim repede la sentimente mai bune.

"Când ne simţim în siguranţă alături de partenerul nostru, facem faţă mai uşor momentelor în care acesta, inevitabil, ne răneşte, şi e mai puţin probabil să devenim ostili faţă de el."

     Johnson vorbeşte despre şapte conversaţii indispensabile reparării relaţiei de cuplu şi recăpătării sentimentului de siguranţă între parteneri. Prima dintre ele presupune recunoaşterea felului în care ne lăsăm prinşi în "dialogurile demon", trei la număr, care se numesc "Găseşte vinovatul", "Polca protestelor" şi "Îngheaţă sau fugi".

     În primul dialog, "Găseşte vinovatul", partenerii se blamează unul pe celălalt pentru problemele pe care le au şi încearcă să-şi dea seama cine a greşit primul. "Tu ai greşit! Ba tu! Ba nu!" Evident că e o strategie păguboasă, fiindcă nu contează cine a greşit primul, atunci când scopul amândurora este să se împace, să se înţeleagă mai bine. Din nefericire, adesea uităm despre acest scop şi ne lăsăm prinşi în încercarea de-a găsi un vinovat sau de-a ne dezvinovăţi pe noi înşine.

"Până la urmă, ajunge să nu mai conteze de ce se ceartă partenerii. Atunci când cuplurile ajung în acest punct, întreaga relaţie e marcată de resentimente, precauţie şi distanţă, şi fiecare diferenţă dintre ei, fiecare neînţelegere, va fi privită printr-un filtru negativ."

     "Găseşte vinovatul" e preludiul pentru o dinamică foarte nefericită şi care, probabil, vă este cunoscută, respectiv aceea în care unul dintre parteneri acuză, iar celălalt se apără ( "polca protestelor").

     "- Iar ai întârziat! spune Carol, supărată. Pentru tine chiar nu contează că trebuia să ieşim în oraş, că te-am aşteptat şi că mă dezamăgeşti mereu?
     Jim răspunde cu răceală:
     - A intervenit ceva, dar, dacă ai de gând să mă baţi iar la cap, mai bine mergem direct acasă.
     Carol îi aminteşte de toate celelalte dăţi în care el a întârziat, apoi tace, supărată, şi refuză să-i mai răspundă."

     Polca protestelor, aşa cum o numeşte Johnson, e cel mai des întâlnit dintre cele trei "dialoguri demon" şi, dacă o dansează suficient de mult, partenerii ajung să se simtă din ce în ce mai departe unul de celălalt şi să nu-şi mai vorbească deloc.

     În sfârşit, al treilea dialog, "Îngheaţă sau fugi" este cel în care ambii parteneri se retrag, ca să se apere de atacuri şi acuzaţii. De fapt, acesta nici nu este un dialog, şi e cea mai rea situaţie dintre cele trei. Johnson, păstrând metafora dansului, spune că e ca şi cum, atunci când se ajunge aici, toată lumea ar părăsi ringul de dans.

     Dacă suntem atenţi la relaţia noastră şi reuşim să vedem modelul păgubos după care interacţionăm în cuplu, putem să facem efortul conştient de-a ne feri de el, sau cel puţin de-a opri "dansul" înainte să accelereze şi să ne pierdem echilibrul. Cum se face asta? Johnson vorbeşte despre un fel special de apropiere emoţională, una cu trei elemente - disponibilitatea, reactivitatea şi implicarea. Să fii deschis faţă de partenerul tău, în aşa fel încât el să simtă că poate să apeleze la tine atunci când are nevoie, să îi răspunzi, ca el să ştie că emoţiile lui contează pentru tine, că le înţelegi şi că le accepţi, şi, în sfârşit, să fii prezent în interacţiunile voastre, atent, interesat.

     Poate că vi se pare dificil (sper că nu) să fiţi atât de implicaţi într-o relaţie? Poate că vi se pare obositor ?Aşa şi este. Relaţiile de cuplu sunt dificile si cer multa energie, dar aveţi de ales. Puteţi să plecaţi, să renunţaţi la legătura cu partenerul vostru. Dacă, însă, rămâneţi în ciuda dificultăţilor, poate încercaţi şi varianta lui Sue. Ce aveţi de pierdut?

Sursa: http://andreea-radu.blogspot.ro 

Relaţia - călătorie în intimitate

O relatie este un legământ între două persoane. Ea defineşte ceea ce ambii parteneri sunt dispuşi să facă. Dacă doar una dintre persoane este dispusă, nu poate fi vorba de o relaţie.Este o formă de abuz.

Dragostea adevărată însă nu poate ajunge la plinătatea sa fără un angajament real şi ferm din partea ambelor persoane. Aceasta nu se naşte între doi oameni care fug unul de celălalt, ci numai atunci când doi oameni învaţă să stea împreună.Şi uneori acest lucru este greu.

De multe ori, doi oameni nu ştiu cum să stea împreună. Uneori, ei nici măcar nu sunt siguri că vor să fie împreună. Aceasta se întâmplă în orice relaţie.

Sexul nu ne mai împlineşte din punct de vedere emoţional. A vorbi unul cu celălalt ni se pare dificil.

În orice relaţie, există şi momente de “lipsă de relaţie”. Cuplurile inteligente folosesc aceste momente pentru a-şi acorda timp individual în singurătate şi pentru a se reconecta cu sine. Ei nu pun capăt relaţiei atunci când energia scade.Ei nu o tratează ca pe o afacere. Ei îşi oferă unul altuia spaţiu pentru a respira. Poate dura o oră sau două, o zi sau două, poate chiar o lună sau două.Fiecare persoană are nevoie să-şi găsească drumul către sine. Fiecare persoană trebuie să găsească timp pentru a se întreba: “Cine sunt eu acum?”. Răspunsul la această întrebare se schimbă cu timpul. De aceea nu trebuie să uităm să ne adresăm această întrebare, din când în când.

Relaţia este o atât călătorie în intimitate cu o altă persoană,cât şi o călătorie în intimitate cu sinele. Uităm acest lucru.Credem că este vorba doar de celălalt, dar nu este doar atât. Cu adevărat, dacă călătoria noastră spre inima celuilalt nu ne duce în propria inimă, atunci progresul nostru pe cale este împiedicat.

Avem nevoie de timp pentru a internaliza. Avem nevoie de timp pentru a respira şi pentru a fi singuri.Ne mişcăm între “împreună” şi “singur”.Dacă nu rămânem singuri, nu ne putem întoarce la “împreună”.

Nu poţi avea o relaţie doar cu maximuri şi fără minimuri.Orice relaţie trebuie să se destrame, nu doar o dată, ci de mai multe ori. Acesta este modu lîn care ea se dezvoltă. Acesta este modul în care o nouă intimitate se naşte. Modelele noastre cu privire la relaţie nu permit acest tip de transformare interpersonală în contextul unei relaţii serioase. În modelele noastre, oamenii fie rămân împreună într-o stare “îngheţată”, fie rămân la distanţă şi neimplicaţi.

Oamenii care rămân împreună cu orice preţ încetează să evolueze. Nici măcar nu se pot uita unul la celălalt.Energia vieţii părăseşte relaţia.Ea nu poate respecta modelele şi structurile limitative.

Oamenii care se tem de intimitate, la primul semn de dificultate ies din relaţie cu viteza unei rachete. Se mişcă de la o iubire la alta, niciodată ajungând la sursa dragostei, în ei înşişi sau în celălalt.

Unele relaţii nu au puterea de a te reţine. Altele nu au puterea care te transformă.Relaţiile adevărate au nevoie de ambele.Au nevoie de angajament reciproc şi de libertatea de a fi tu însuţi.Ele ne cer să continuăm să spunem adevărul pe măsură ce trecem împreună prin tristeţe şi dureri.

Nici o relaţie nu este uşoară. Fiecare relaţie apropiată ne testează profunzimea angajamentului nostru faţă de noi înşine şi faţă de ceilalţi.În creuzetul relaţiei, treptat,dragostea egoistă moare şi învie ca dragoste necondiţionată.Această iubire transcendentă nu apare brusc şi dintr-o dată, ci este o maturizare treptată. Se dezvoltă mai profund cu fiecare întâlnire a noastră cu partenerul.

A primi şi a renunţa, a îmbrăţişa şi a elibera: acestea sunt valurile dragostei. Nu există nicio inimă care să nu le cunoască.

Frumuseţea dansului ni se dezvăluie atunci când realizăm că a da drumul mânii partenerului este o invitaţie spre a o prinde din nou.

Tradus şi adaptat după Paul Ferrini

Iluzii pe care le intretinem in relatii

De multe ori te afli in relatii care nu sunt ceea ce iti doresti si tu stii asta. Si totusi ramai. De ce?
1. Pentru ca iubesti o parte din el/ea
2. Pentru ca ti-e frica de singuratate
3. Pentru ca traiesti prin procura – te implinesti prin ceva ce celalalt are: frumusete, bani, succes, talent
Iti iubesti partenerul pentru anumite calitati care te atrag si pe de alta parte il  respingi si suferi din cauza nepotrivirilor dintre voi doi. Lucrurile pe care le iubesti te tin blocat in aceasta relatie.

   Cel mai adesea intretii cateva iluzii

• Partenerul se va schimba daca vei reusi sa il faci sa inteleaga sau sa vrea asta. Sau va avea singur o epifanie intr-o buna zi, asa cum in special femeile spera ca barbatii sa le inteleaga nemultumirile fara ca ele sa comunice direct si clar ceea ce isi doresc.

• Incerci sa te convingi singur ca ceea ce te tine in relatie este suficient si ca nu vei mai gasi asta intr-o alta relatie.

• Iti este oricum mai bine in relatie decat singur.

Rational, tu probabil stii ca ar trebui sa renunti. Nevoile si atasamentele fata de partener insa te tin blocat. Eu-l tau rational si eu-l tau emotional au nevoi diferite. Aceste trairi conflictuale pot crea in timp depresie, anxietate, atacuri de panica.
Te vei simti slab, confuz, si vei fi dezamagit de tine insuti ca nu poti lua hotararea pe care stii ca ar trebui sa o iei. Cu cat petreci mai mult timp in aceasta nehotarare, cu atat de dezintegrezi mai mult ca si eu, ca si imagine de sine, ca si certitudine a ceea ce vrei sau a ceea ce iti face bine.
Cum sa depasesti aceste grave erori de gandire?
1. Intelege profund ca oamenii se schimba foarte greu. De obicei o fac in urma unor suferinte intense. Foarte greu o fac in urma certurilor sau reprosurilor. Daca mergeti la un psihoterapeut (bun) exista mai multe sanse sa negociati diferentele dintre voi intr-un compromis satisfacator. Putine cupluri o fac insa.
Deci cel mai probabil nu se va schimba, daca el/ea nu intelege profund ca intr-adevar greseste si isi doreste cu adevarat sa ramana in aceasta relatie si sa va fie bine. Uneori insa, partenerul poate fi chiar dependent de drama.
Chiar si daca isi doreste sa se schimbe insa, uneori schimbarea ar trebui sa fie foarte mare. Prea mare. Uneori oamenii evolueaza in directii diferite intr-o relatie sau pur si simplu efortul de a se schimba in directia dorita de partener este mult prea mare.
Cand intri intr-o relatie, nu o face cu gandul ca se va schimba. Dintr-un extrovert nu va deveni niciodata introvert, o persoana zgarcita nu se va metamorfoza niciodata intr-o persoana generoasa, un om foarte dezordonat nu va deveni niciodata obsedat de ordine, la fel cum un filosof sau artist nu va deveni o persoana foarte pragmatica.
Desigur, vei invata sa manipulezi si sa santajezi emotional pentru a obtine ceea ce vrei. Lacrimi, amenintari, gelozii, controlul prin sex, toate sunt metode la fel de bune temporar si de ineficace in final. Si probabil ca vei obtine sporadic, partial si cu un gust amar in final ceea ce iti doresti. Dar cat poti continua astfel?
Analizeaza atent diferentele dintre voi si decide cu care poti trai si cu care nu. Nu te vei putea minti la nesfarsit.
2. Ceea ce te tine in relatie, pe langa iubirea fata de lucrurile frumoase din celalalt, sunt si niste nevoi sau carente din viata ta pe care celalalt ti le implineste.
Pot fi nevoi materiale, nevoia de statut, comfortul emotional dat de siguranta unui partener, alungarea fricii de singuratate. Toate acestea sunt la fel de puternice, daca nu chiar mai intense uneori decat iubirea ce o ai pentru el.
In multe relatii in care iubirea este hartuita de certuri si nepotriviri, partenerii raman datorita atasamentului creat in timp, a fricii de a nu pierde in general, si a fricii de singuratate si de necunoscut ce urmeaza unei despartiri.
Multi se gandesc ca mai bine raman in relatie pana apare altcineva cu care sa inceapa o noua relatie.
Probabilitatea ca aceasta sa se intample este mult mai mica, din moment ce iluzia relatiei in care esti te face sa nu simti atat de intens nevoia de iubire care te-ar face sa depui eforturile necesare gasirii unui nou partener.
Vei avea uneori zile si momente bune in relatia actuala care te vor face sa uiti  problemele reale si sa speri ca poate, poate, lucrurile se vor rezolva.
Cu cat trece mai mult timpul in care te complaci in relatie, cu atat iti va fi mai greu sa faci schimbarea. Cu atat tu, partnerul si relatia va veti degrada.
De multe ori insa oamenii prefera sa distruga total iubirea si relatia in care sunt pentru a putea renunta intr-un final la ea, tocmai pentru ca a atins cel mai umilitor nivel posibil.
Lupta dintre cei doi si reprosurile alternate cu momente sporadice de tandrete si armonie, atat cat a mai ramas, vor crea o dependenta de partener similara unei dependente de un drog.
Frica de necunoscut si de singuratate te pot face sa te minti singur, fie ca nu e atat de rau, fie ca nu vei mai gasi pe altcineva, fie ca lucrurile se vor schimba. Mai ales ca de multe ori, pus in fata ultimatumului, disperarea il va face pe partener sa promita ca se va schimba.
Trebuie sa inveti insa sa spui nu.
Trebuie sa inveti sa nu mai dai o mie de sanse.
Trebuie sa inveti sa iti invingi fricile.
Trebuie sa inveti sa te iubesti suficient de mult ca sa vezi ca meriti mai mult decat o relatie second hand.
Trebuie sa inveti sa nu renunti la visul tau de iubire.
Trebuie sa inveti sa citesti semnele necesare care iti spun din timp daca partenerul este sau nu este ceea ce tu ai nevoie.
Trebuie sa inveti sa iti iei forta si validarea din surse multiple astfel incat nevoia de o persoana in viata ta sa nu fie mai mare decat iubirea fata de acea persoana.
Trebuie sa inveti sa nu faci compromisuri care te fac nefericit.
Trebuie sa ai asteptari mai mari de la viata ta si sa nu te multumesti cu firimituri de la ospatul zeilor.

Sursa: www.artdevivre.ro

Ce rol ai tu in nefericirea ta?

“- Aici e randul pentru sacrificii?

- Aici, aici! Urmati dupa mine. Sunt a 852-a, dumneavoastra  veti fi a  853-a.

- Oh, mama … Si cand  va ajunge randul meu?

- Nu va faceti griji, aici treaba se misca rapid. Ce doriti sa sacrificati?

- Pe mine, totul in numele  dragostei. Dumneavoastra?

- Tot pe mine, in numele copiilor. Copii sunt totul pentru mine!

- Ce ati adus ca jertfa?

- Viata mea personala.  Numai copiii sa-mi  fie sanatosi si fericiti. Absolut totul  le dau lor. M-a cerut  un  barbat frumos  in casatorie  si am renuntat. Cum sa le aduc un tata vitreg in casa?  Am renuntat la serviciul indragit, pentru ca era  departe de casa.  M-am angajat  ca bona la o gradinita de  copii pentru ca ai mei  sa fie supravegheati, bine ingrijiti, hraniti. Totul, totul pentru copii! Mie nu-mi trebuie nimic!

- Oh, va inteleg  atat de bine. Eu vreau sa  sacrific relatia. Vedeti dumneavoastra,  intre mine si sot de mult nu a mai ramas ceva, el are o alta femeie.  In viata mea, de asemenea, a aparut un alt barbat, dar … Daca sotul  ar pleca  primul… Dar el nu pleaca la ea! Plange si zice ca s-a obisnuit cu mine, iar mie imi este mila de el, fiindca  plange!  Asa traim …

Usa se deschide si o voce striga :  852, intrati!

- Oh, am plecat. Sunt atat de emotionata!  Si daca nu vor primi jertfa mea? se intreba 852.

853 s-a strans ca un ghem si asteapta sa-i vina randul.  Din cabinet iese 852.

- Ei?  Deci, ce? Ce v-au spus? Au luat jertfa?

- Nu … Aici,  se pare ca iti dau o perioada de proba. M-au  trimis sa ma mai gandesc.

-  Cum? Si de ce ? De ce nu imediat?

- Oh, draga, ei m-au  intrebat: “V-ati gandit bine? Asta e pentru toata viata!”. Eu  le-am spus: “Nu-i nimic! Copiii vor creste, vor  aprecia  sacrificiile mele  pentru ei “. Ei mi-au spus: “Stati jos si uitati-va la ecran.  Iar pe ecran  era  un film ciudat! Despre mine.  Parca  copiii mei au crescut. Fiica mea s-a casatorit in tinuturi indepartate, iar  fiul ma suna  o data pe luna,  de parca e fortat s-o faca,  nora  vorbeste  printre dinti.  Eu ii zic: „ Fiule, de ce vorbesti asa cu mine?”.  El mi-a raspuns: “Mama, nu te amesteca in viata noastra, in  numele lui Dumnezeu. Ce, nu ai ce face? “. Si ce pot eu altceva  sa fac, cand toata viata  numai de ei m-am ocupat.   In zadar oare m-am straduit?

Usa se deschise si din cabinet se auzi: “Urmatorul! 853″.

- Oh, acum e randul meu. Dumnezeule,  m-ati speriat de tot. Ce o mai fi si asta? Oh, fie ce o fi!

- Intrati, luati loc. Ce  doriti sa jertfiti?

- Relatia.

- Claaar … Sa vedem.

- Asta este. Uitati-va, ea este in  general mica, dar foarte simpatica, inca nu este mototolita, e proaspata. Ne-am cunoscut  in urma cu  sase luni abia.

- De ce ati jertfit-o?

- Pentru mentinerea  familiei.

- A cui, a dumneavoastra?  Сe, e nevoie s-o mentineti?

- Da! Sotul are o amanta,  demult, alearga la ea,  minte  tot timpul, nu mai am nervi si puteri.

- Si dumneavoastra cum stati?

- Eu? Cum sa zic? A aparut in viata mea un  alt barbat, pare-mi-se avem o relatie.

- Deci, noua relatie  ati adus-o drept jertfa?

- Da, pentru a salva familia.

- A cui? Ati spus  ca sotul  are o alta femeie. Dumneavoastra  -  alt barbat. Unde vedeti familie?

- Ei si  ce? Potrivit pasaportului suntem  inca casatoriti, inseamna ca suntem o familie.

- Deci,  sunteti multumita de toate?

- Nu! Nu! Cum pot sa fiu multumit? Eu plang tot timpul, sunt  ingrijorata!

- Dar sa schimbati  pe noua relatie nu ati fi de acord, nu?

- Bine, noua  relatie nu este atat de serioasa , asa, mai mult ca sa-mi petrec  timpul. In fine,  nu-mi  pare rau de ea.

- Ei bine, dumneavoastra nu va pare rau, noua – cu atat mai mult. Dati incoace jertfa.

- Mi s-a  spus ca aici, la dumneavoastra,  se pot  viziona  filme despre viitor. De ce nu-mi arati si mie?

- Filmele aici sunt diverse.   Pentru unii  despre viitor, pentru altii  despre trecut. Pentru dumneavoastra  avem sa va prezentam  prezentul.  Vizionare placuta!.

- Oh, oh! Eu sunt aceea! Oh, Doamne, eu …. chiar arat in halul asta?  Minciuni! Eu sunt ingrijita.

- Acesta  e sufletul dumneavoastra  proiectat pe exterior.

- Cum chiar asa? Umerii  lasati, buzele in linie, ochii incetosati, cu parul atarnand …

- Asa arata oamenii , cand sufletul lor plange.

- Dar cine  e baietelul cela?  E atat de dragalas. Priviti cum se lipeste de mine!

- Nu stiti, nu-i asa? Acesta  este sotul dumneavoastra, in proiectia sufletului.

- Sotul? Ce prostii! El e barbat in toata firea!

- Si in suflet  este un copil si se lipeste ca de  mama sa.

- Da, asa este el! Se sprijina mereu, trage la mine.

- Deci, nu dumneavoastra la el, ci  el trage la dumneavoastra?

- Stiti, am invatat din copilarie ca femeia  trebuie sa fie mai puternica, mai inteleapta si mai hotarata. Ea trebuie sa  conduca familia, sa fie si  ghid pentru sot!

- Asa si este. O mama puternica, inteleapta si hotarata  isi conduce sotul-copil. Il si cearta, il si mangaie, il si iarta.

- Foarte interesant! Dar eu nu sunt mama, eu sunt sotia lui! Iar  acolo, pe ecran arata asa de vinovat si parca e  gata  s-o stearga, iar eu inca il iubesc!

- Desigur, desigur, asa si  se intampla: baietelul mamei se  va juca in nisip si se va intoarce acasa la mamica. Ii va plange in poale, se va invinui. Ei,  bine,  filmul a luat sfarsit. Sa  incheiem sedinta noastra. Va mai sacrificati relatia? Nu v-ati razgandit?

- Si viitorul? De ce nu mi-ati aratat  viitorul?

- Pai, la dumneavoastra nu este. Cu un astfel de  prezent,  „copilasul” o va lua la sanatoasa , daca nu in bratele alteia, atunci in bratele bolii. Sau poate  nicaieri. In general,  va gasi „copilul” o cale de a iesi de sub fusta mamei sale.  Vrea si el sa creasca.

- Si eu acum ce sa fac? Ce ar trebui sa sacrific?

- Dumneavoastra  stiti mai bine. E posibil sa va placa la nebunie sa fiti o „mama”!  Mai mult decat o sotie.

- Nu! Imi place sa fiu  femeie iubita!

- Ei, bine, mamele, de asemenea, pot fi  femei iubite, chiar deseori. Deci?  Sunteti gata sa  sacrificati? In numele a ceea ce aveti si pentru ca sotul sa ramana acelasi copilas?

- Nu, nu sunt pregatita. Trebuie sa ma gandesc.

- Desigur, desigur. Noi  va dam timp sa va mai ganditi.

- Dati si sfaturi?

- Da, bineinteles, cu cea mai mare placere.

- Spuneti-mi, ce trebuie sa fac pentru ca  sotul meu sa mai creasca, ca sa zic asa?

- Probabil, sa incetati sa fiti pentru el o mamica. Uitati-va in oglinda, descoperiti-va si invatati sa fiti Femeie. Seducatoare, interesanta, misteriosi, dorita.  Acestei  Femei  barbatii  ii daruiesc  flori, ii canta serenade si nu i se plang lipiti de sanii ei moi.

- Da? Crezi ca ma va ajuta?

- De obicei, ajuta.  Asta  in cazul in care  alegeti  sa fiti  Femeie.  Daca ceva…. mai intrati! Relatia  dumneavoastra e minunata, o vom primi  cu placere.  Nici nu va imaginati cati din lumea asta viseaza  la o astfel de relatie! Deci, daca va decideti sa sacrificati relatia pentru cel care se afla in dificultate – sunteti binevenita!

-  Ma mai gandesc.

853 iese abatuta din birou strangand cu mainile tremurande relatia la piept.

 854 ametita  de emotii  intra  in birou.

- Sunt gata sa-mi sacrific propriile interese pentru a nu o supara pe mama.

Usa se inchide. Pe hol se plimba  oameni  strangand  la piept dorinte, capacitati, cariere, talente, oportunitati –  absolut tot, ce  ar putea cu uitare de sine sa sacrifice.”

Deci...Ce rol ai tu in nefericirea ta?

sursa: http://nuaisacrezi.ro

Ce invatam din relatiile anterioare?

Relatiile pe care le avem reprezinta un fel de oglinzi. Putem sa vedem pe cine alegem, pe cine lasam sa ne aleaga, cum ne trateaza, cum permitem sa fim tratati, cat timp stam in relatia respectiva, cand alegem sa plecam, cum abordam conflictele si cum traim momentele frumoase. Fiecare relatie pe care o avem spune ceva despre ceea ce suntem si despre ceea ce vrem. De multe ori, relatiile care nu merg sunt definitorii si ofera mult mai multe informatii despre noi insine. Fiecare relatie este diferita, ne duce intr-un loc nou si ne ajuta sa descoperim ceea ce ne place, ceea ce putem accepta, ceea ce nu ne place si acele lucruri peste care nu am putea sa trecem niciodata. 

Relatiile pe care le avem dezvaluie patternuri de comportament. Putem sa alegem parteneri foarte asemanatori noua insine, in incercarea de a ne descoperi pe noi insine. Putem sa alegem parteneri complet diferiti deoarece suntem in cautarea a ceva, sau parteneri suportivi, care sa ne ofere grija si atentie sau din contra parteneri abuzivi, parteneri care se aseamana foarte mult cu unul dintre parinti sau care este exact opusul. Unii prefera parteneri foarte atractivi din punct de vedere fizic, acordand o importanta mai mica celorlalte aspecte sau pentru unii momentul nu este niciodata potrivit. Bineinteles, toate aceste paternuri se manifeste inconstient.

Relatiile nu sunt coincidente. Fiecare relatie este o oportunitate de a invata mai multe despre noi insine. Daca mai multi parteneri au fost abuzivi, reci sau dependenti de tine si relatie nu este pentru ca intamplator ei te-au gasit pe tine. Este pentru ca tu inconstient i-ai atras. Atunci cand vei constientiza ce din tine atrage un anumit gen de persoane si atunci cand vei invata ceea ce ai nevoie atunci vei inceta sa mai atragi acele persoane.

Afla adevarul examinand cu atentie relatiile anterioare. Ce s-a intamplat? De ce nu a mers relatia? Clarifica lucrurile inainte de a iesi dintr-o relatie. Observa comportamentele tale si analizeaza-le.Schimba si imbunatateste ceea ce poti. Numai tu poti sa raspunzi la aceste intrebari.

Este posibil sa recreezi un trecut abuziv sau mai putin placut prin relatiile tale. Atunci cand constientizezi acest aspect, lucrurile se vor schimba. Poate cauti ceva in cel de langa tine, iar acel ceva de multe ori trebuie sa il cauti in tine ca sa te poti simti intreg.

Relatiile sunt ca retetele. Atunci cand o reteta nu merge, trebuie sa faci ceva diferit data viitoare. Schimbi ingredientele, se schimba si rezultatul. Pastreaza ceea ce merge intr-o relatie , dar invata ceea ce este bines a schimbi.

Daca relatia merge, invata sa o lasi in pace. Nu supra analiza ceea ce se intampla. Creezi probleme acolo unde ele nu exista? Acest lucru spune ceva despre tine. Bucura-te si apreciaza ceea ce ai.

Indiferent care este povestea ta, ia o lupa si observa ceea ce poti sa imbunatatesti in modul in care abordezi relatiile, cum incep ele, cum comunici, ce comunici, ce asteptari ai, ce oferi si ce primesti. Ce gasesti atunci cand constientizezi toate aceste lucruri este tot ceea ce ai nevoie sa stii pe viitor, adica ceea ce trebuie sa faci in continuare, ce ai nevoie sa primesti, cand sa pleci dintr-o relatie, ce persoana vrei langa tine si pana la urma cine vrei tu sa fii.

Tu ce ai invatat din relatiile tale?

via: http://www.psiholistart.ro

Despre interactiunea matura intre barbat si femeie – o cale de evolutie spirituala pentru fiecare

    „Sufletele barbatilor si ale femeilor se afla in relatie pentru a evolua, nu pentru a evita evolutia. Ceva anume din noi stie acest lucru si doreste aceasta crestere mai mult decat orice.” Citatul face parte din cartea „Iubire magica”, de Marianne Williamson, aparuta la editura For You – o carte de mare profunzime, care analizeaza relatiile dintre barbati si femei din punct de vedere spiritual, al parcurgerii impreuna a drumului catre evolutia personala.
           Mai jos redau un fragment din capitolul „Adulti indragostiti”, plin de raspunsuri la foarte multe din problemele sentimentale pe care le intalnim zi de zi sau le vedem la cei din jur. Un fragment care ne aduce in atentie un adevar spiritual de necontestat: orice problema sentimentala este un prilej de dezvoltare personala si evolutie spirituala, si nu un motiv de suferinta!
Trebuie doar sa incercam sa ne schimbam perspectiva, sa ne transcendem egoismul de tip „Mie mereu mi se intampla asta!” si sa invatam lectiile, uneori dureroase, pe care relatiile noastre sentimentale ni le transmit, cu acuratete, de fiecare data.
          „Adeseori, doi adulti care formeaza un cuplu, repeta la nesfarsit dramele copilariei. Una dintre aceste melodrame obisnuite se petrece atunci cand un barbat care nu s-a maturizat cu adevarat, se indragosteste de o femeie care crede ca l-ar putea determina sa se maturizeze.
O femeie care incearca sa faca lucrarea emotionala a unui barbat, in locul lui, a ales sa joace rolul mamei sale. A te purta cu un barbat ca o mama, ii anuleaza prin definitie barbatia si ii intareste disfunctia. Incapacitatea unui barbat adult de a-si asuma responsabilitatea in ceea ce priveste propriile sale ganduri, sentimente si actiuni este, in primul rand, o dovada de imaturitate – iar o femeie care incearca sa-i compenseze lipsa, punandu-i la dispozitie mai mult din ea insasi, ii intretine aceasta imaturitate.
Daca mama sa nu l-a lasat sa mearga pe propriile-i picioare atunci cand ar fi trebuit, asta nu inseamna ca trebuie sa-l duci tu in spate. Solutia este ca cineva sa-l lase sa faca acest lucru, ACUM. Pana cand un barbat nu se va desprinde in mod fundamental de adolescenta, el nu va avea forta necesara pentru a fi un barbat adevarat, sau pentru a nutri o iubire adevarata.
“Dar daca eu nu o fac in locul lui – daca nu il chem atunci cand el nu ma mai cheama, daca nu-l fac sa vorbeasca despre sentimentele lui si nu ii arat ce face, daca nu-i explic unde greseste in relatia noastra, in momentul in care, in mod evident, el nu are nici o idée despre asta – atunci relatia se va termina! Nu va mai putea continua!” spun unele femei.
Poate ca e trist, dar tocmai asta e problema. Daca un barbat pe care il doresti nu vine catre tine, ar trebui poate sa te intristezi, dar in nici un caz nu trebuie sa-l iei de guler. Daca el nu vine catre tine, asta se intampla pentru un singur motiv – si anume, ca el nu te doreste. Daca il seduci, il manipulezi, iti faci planuri, sau incerci in alt mod sa declansezi ceva ce nu ar porni, in mod normal, de la el, atunci vei da gres, ceea ce te va face sa te simti, in cele din urma, umilita, respinsa si jenata.
Si de ce ar incerca o femeie sa castige, prin manipulare, dragostea unui barbat? In esenta, pentru ca e disperata. Ea doreste sa apara in viata ei o iubire mareata, pasionala – ceea ce doreste, de fapt, oricine. Dorinta, in sine, nu are nimic rau in ea. Ceea ce e rau este incercarea noastra de a o lua pe scurtatura, pentru a o implini. Universul ofera iubirea pe gratis, dar relatia potrivita trebuie castigata. Iubirea in sine este o energie care pluteste liber, iar relatia este un container pamantesc pentru ea. Acest container trebuie plamadit din integritate, dreptate si compasiune, altfel, energia devine distructiva.
Nu merge sa incerci sa convingi un barbat ca tu esti femeia visurilor lui. O femeie care unelteste inca nu a invatat ca, daca un tren nu se opreste in statia noastra, inseamna ca nu este trenul nostru. Din pacate, ea nu-si da seama ca exista un alt tren care incearca sa ajunga la ea, dar care nu o poate face, deoarece un tren care nici macar n-ar trebui sa treaca pe acolo, este retinut de intensitatea dorintei ei.
Se poate spune ca, intr-un fel, ii controlam pe cei pe care ii invatam, cu care ne purtam ca o mama, sau pe care ii ajutam prea mult. Asta e motivul pentru care aceste roluri sunt atat de tentante pentru aceia dintre noi care ne temem de o intimitate adevarata. Dar daca cedezi acestei tentatii, intr-o buna zi gluma se intoarce impotriva ta.
Masculinul initiaza, femininul primeste. Daca intr-o relatie, femeia joaca rolul initiatorului, rolul masculin, agresiv, atunci barbatul nu poate decat sa ramana in locul afectat ei, in detrimentul masculinitatii sale. Daca el cedeaza in fata solicitarilor de ordin psihologic ale unei femei, atunci el joaca rolul partii feminine, vizavi de partea masculina. Dar chiar daca el e dispus sa faca acest lucru pentru a o satisface, de obicei o femeie nu este fericita cu un barbat, daca el vine la usa ei ca un catelus.
Unele femei ar putea gandi: “Da, dar barbatul meu nu stie cum sa fie barbat.” Exact! Numai o femeie cu standarde inalte, pe care nu o intereseaza nimic mai mult decat interactiunea cea mai adulta dintre un barbat si o femeie, poseda capacitatea de a inspira un barbat sa invete cum sa se comporte ca atare.
Ceea ce atrage in cele din urma atat barbatii cat si femelie este focul initierii, ademenirea inconstienta exercitata de situatia care reprezinta urmatorul stadiu al dezvoltarii noastre personale. Dar, singurul mod in care ii putem invata pe altii, este acela de a incerca, in mod constient, sa invatam propriile noastre lectii, atunci cand ei sunt de fata. A ne gasi si a trai propriul nostru adevar – si nu a incerca sa le spunem celorlalti care ar trebui sa fie adevarul lor – este cel mai mare dar pe care il putem face celorlalti.
Din punct de vedere psihologic, este important ca, intr-o relatie, noi sa ramanem in partea noastra a terenului, sa ne facem propria noastra lucrare si sa ne concentram asupra propriilor noastre reactii. Daca cealalta persoana nu isi intinde mainile catre noi, trebuie sa acceptam faptul ca aici nu se va desfasura nici un joc.
Atunci cand un barbat ia initiativa in forta, dar dupa aceea face un pas inapoi la primul semn ca poate obtine ceea ce a vrut, el anunta ca nu este inca pregatit pentru iubire. Anunta ca tu esti, dar nu explicandu-i in mod co-dependent ceea ce el evident nu intelege, ori incercand sa-l infierbanti sau sa-l atragi din nou catre tine. Anunta universul ca esti gata pentru o relatie care sa fie mai adulta, dar nu te mania pe cineva care inca nu se comporta ca un adult. Furia la adresa unui barbat care se comporta in iubire ca un copil, nu este mai rezonabila decat furia la adresa unui copil de sase ani care nu este in stare sa faca un nod la cravata.
Dar de fapt, daca tu te-ai grabit sa-ti daruiesti inima, inainte de a ti se fi dovedit ca, din punct de vedere psihologic si emotional, te-ai angajat intr-o relatie de adulti, oare acest lucru nu inseamna ca tu insati te-ai comportat ca un copil? De multe ori, barbatii sunt invinuiti ca nu se lanseaza intr-o calatorie cu care, mai intai de toate, nici nu au fost de acord.
Ce ocazie minunata este aceasta pentru ca doi oameni sa creasca! El poate incepe sa depaseasca acele situatii in care nu era suficient de matur pentru ca sa-si asume ceea ce el insusi a provocat, si sa se vindece de obiceiul cronic de a face pe grozavul pentru a obtine ceva, pentru ca apoi sa se retraga schiopatand. Ea incepe sa-si asume responsabilitatea pentru obiceiul de a-si darui inima unor barbati care nu au spus niciodata, cu adevarat, ca doresc acest lucru.”
Sursa: Aimee.ro

Cum functioneaza yin si yang intr-un cuplu?

Intr-o relatie de cuplu, principiul yin este reprezentat de aspecte cum ar fi: feminitatea, intuitia, expansivitate, exprimarea emotiilor sau receptivitatea. Principiul yang este reprezentat de masculinitate, logica,acţine, decizie, directie clar definită in activitate, atitidudine activa orientata spre solutii..

Un exemplu concludent este cel in care ea vrea doar sa povesteasca ce a patit la serviciu, iar el tine mortis sa-i explice ce si cum sa faca,. Ce se intampla de fapt? Ea prin expansivitatea  si exprimarea emotiilor se relaxeaza si se umple de energie yin. El va reactiona la cresterea energiei  feminine prin activarea unui aspect yang, gândirea ratională şi oferirea de soluţii şi explicaţii.

Ce facem in acest caz?

Solutia este simplă. Respectul. El trebuie sa respecte esenta ei feminina si sa se abtina sa “o repare” explicandu-i ce trebuie sa faca. Ea, trebuie sa respecte esenta lui masculina si sa se bucure ca dupa ce si-a epuizat cele 10 000 de cuvinte, mai gaseste cateva pentru ea sa o sustina.

Intr-o relatie de cuplu armonioasa, cele doua elemente yin si yang sunt in echilibru. Echilibrul dinamic al lui yin si yang este este esenta vietii. Ambele energii, yin si yang se gasesc atat la barbat cat si la femeie, iar sumele de yin si yang sunt constante intr-un cuplu. Adica o femeie cu mai mult yang decat normal (mai masculina) va atrage un barbat cu mai putin yang decat normal (mai feminin).

Iti propun sa examinam cateva exemple ale functionarii lui yin si yang intr-o relatie de cuplu.

Ce se intampla cand yin-ul femeii este prea mult fata de o valoare normala? 
Yang-ul nu mai poate sustine directia cuplului. Ea cere sa fie ingrijită, ajutată, poate fi prea emoţională pentru partenerul ei, iar barbatul isi va păstra cu dificultate directia.

Ce se intampla cand yin-ul femeii este prea mic fata de o valoare normala?
In general o femeie care are prea mult yang a ajuns in situatia asta pentru ca nu a avut parte de sustinere din partea masculina ( tata, iubit) .

Ce se intampla cand yang-ul barbatului este prea mic?
Yin-ul se raspandeste, pentru a mentine echilibrul, va avea prea mult yin (va deveni emotional,expansiv)  si prea putin yang, motiv pentru care nu-si poate atinge obiectivele.

Ce se intampla cand yang-ul barbatului este prea mare?
Aici vorbim de barbatii autoritari, care printre altele, vorbesc/urla/racnesc fara sa asculte. Yin-ul nu se poate dezvolta si mentinerea armoniei este dificila. Autoritatea excesiva , va forta yin-ul sa devina excesiv si sa se tranforme in yang conform legilor prezentate aici. In acesta situatie, femeia va trece la actiune: va pleca, va divorta sau isi va agresa psihic ori fizic partenerul.

Pana aici am explicat cateva exemple de situatii din prisma relatiilor dintre yin si yang.

Hai sa vedem cum putem vindeca unele situatii stiind modul de relationare a lui yin si yang.

Ce facem cand avem prea mult yin?
Yang-ul este scăzut, iar partenerul va deveni pasiv. In aceasta situatie yang-ul trebuie hranit iar yin-ul temperat.Barbatul isi va accentua esenta yang definindu-si valorile personale si obiectivele sale in viata. Apoi va trebui sa treaca la actiune. Daca este nevoie, va urmari sa-si mareasca nivelul de vitalitate. Ce anume inseamna pentru el succes? Ce actiuni face pentru a-si atinge noul scop?

Ea, ar putea incepe prin a respecta aspectele yang ale partenerului, in particular,ratiunea si actiunea. Respectand anumite aspecte yang ale partenerului, va avea acces la sustinerea lui, isi va da voie sa primeasca ajutorul lui.

Ce facem cand este prea putin yin?
In cazul unui cuplu, energia naturala a femeii trebuie refacuta. O poate ajuta foarte mult dansul, niste sedinte de masaj si cresterea nivelului de vitalitate. Barbatul o poate sustine printr-o atitudine atenta, romantica… sau macar laudandu-i feminitatea. Respectand anumite aspecte yin ale partenerei, va avea acces la sustinerea ei si practic isi va da voie sa primeasca ajutorul intuitiei si spontaneitatii ei..

Ce facem cand yang-ul este prea mic?

In aceasta situatie, intr-un cuplu, in general femeia se plange ca barbatul nu are ambitie ori ca este neglijent cu aspectul si relatiile lui. Ea se va simiti abandonata si a fi dezorientata. Uneori aceasta dezorientare se manifesta prin tendinte certarete, lipsa de atentie pentru aspectul fizic si reprosuri foarte vulcanice ori de cate ori va observa o lispa de coerenta intre declaratiile si fapte lui.

In aceasta situatie, barbatul trebuie sa-si mareasca nivelul de vitalitate  si sa incerce un proces de detoxifiere. Cand vorbesc de detoxifiere, ma gandesc la mult mai mult decat curatarea intestinelor. Ma gandesc inclusiv la renuntarea la la relatiile toxice si le evitarea sentimentelor toxice (certuri, mediu ostil, anxietate, invidie ). Pasul urmator este un timp de retragere in singuratate, pentru cautarea ori redefinirea scopului sau personal.

Ea il va putea sustine apreciind tot ce face el pentru a mari nivelul yang-ului.

El, pentru sustinere, trebuie sa caute compania altor barbati, fie ca este vorba de barbatii din familia sa, de modele de barbati de prin carti sau chiar de cluburi si activitati destinate exclusiv/predominant domnilor.

 Ce facem cand yang-ul este prea mare?

In cazul unui cuplu vorbim de primitivismul cel mai raspandit; barbatul este abuziv, despotic si discretionar.

In foarte rarele cazuri cand isi da seama despre ce e vorba, trebuie sa constientizeze ca atitudinea tiranica este expresia unei lipse de siguranta. Este bine sa-si ia timp de recluziune si de reinventarea personala.Planificarea unor activitati de curatare de toxinele mentale si fizice pot ajuta mult. Dintre toxinele mentale as mentiona pentru aceasta situatie rezolvarea relatiei lui cu parintii, in special cu mama lui. Cu totii am trecut prin situatiile enumerate mai sus. Unele dintre ele s-au repetat mai des, altele au aparut

Esenta vietii este schimbarea ne invata Lao Tze. Noi controlăm modul in care se face aceasta schimbare. 

Sursa: http://www.9vieti.ro/