Un
cerşetor stătea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Într-o
zi, trecu pe acolo un străin.
„Te înduri să-mi dai un ban?”, murmură
mecanic cerşetorul, întinzându-i vechea lui şapcă de baseball. „
Nu am
nimic să-ţi dau”, spuse străinul.
„Dar pe ce eşti aşezat?”, întrebă
acesta.
„Un gunoi”, răspunse cerşetorul. „E doar o cutie veche. Stau pe
ea de când mă ştiu.”
„Te-ai uitat vreodată înăuntru?”, întrebă străinul.
„Nu”, răspunse cerşetorul. „Ce rost are? Nu e nimic în ea.
“Uită-te
înăuntru”, insistă străinul.
Cerşetorul reuşi să ridice puţin capacul.
Şocat, nevenindu-i să creadă, văzu că toată cutia era plină cu aur.
Eu
sunt străinul care nu are nimic să vă dea şi care vă spune să vă uitaţi
înăuntru. Nu în interiorul unei cutii, ca în parabolă, ci undeva mai
aproape: în interiorul dvs.
„Dar eu nu sunt un cerşetor” — mi se pare că vă aud protestând.
Cei
care nu şi-au găsit încă adevărata bogăţie, care este strălucitoarea
fericire a Fiinţei şi sentimentul profund şi indestructibil de pace
venit odată cu ea, sunt cerşetori, chiar dacă deţin cele mai mari
bogăţii materiale. Ei caută în afara lor fărâme de plăcere sau de
satisfacţie, de recunoaştere, de siguranţă sau de iubire, deşi au în
sine o comoară care conţine nu numai aceste lucruri, ci este infinit mai
bogată decât orice le-ar putea oferi lumea.
Eckhart TOLLE, „Puterea prezentului , Ghid de dezvoltare spirituală”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu