O relatie este un legământ între două
persoane. Ea defineşte ceea ce ambii parteneri sunt dispuşi să facă.
Dacă doar una dintre persoane este dispusă, nu poate fi vorba de o
relaţie.Este o formă de abuz.
Dragostea adevărată însă nu poate ajunge
la plinătatea sa fără un angajament real şi ferm din partea ambelor
persoane. Aceasta nu se naşte între doi oameni care fug unul de
celălalt, ci numai atunci când doi oameni învaţă să stea împreună.Şi
uneori acest lucru este greu.
De multe ori, doi oameni nu ştiu cum să
stea împreună. Uneori, ei nici măcar nu sunt siguri că vor să fie
împreună. Aceasta se întâmplă în orice relaţie.
Sexul nu ne mai împlineşte din punct de vedere emoţional. A vorbi unul cu celălalt ni se pare dificil.
În orice relaţie, există şi momente de
“lipsă de relaţie”. Cuplurile inteligente folosesc aceste momente pentru
a-şi acorda timp individual în singurătate şi pentru a se reconecta cu
sine. Ei nu pun capăt relaţiei atunci când energia scade.Ei nu o
tratează ca pe o afacere. Ei îşi oferă unul altuia spaţiu pentru a
respira. Poate dura o oră sau două, o zi sau două, poate chiar o lună
sau două.Fiecare persoană are nevoie să-şi găsească drumul către sine.
Fiecare persoană trebuie să găsească timp pentru a se întreba: “Cine
sunt eu acum?”. Răspunsul la această întrebare se schimbă cu timpul. De
aceea nu trebuie să uităm să ne adresăm această întrebare, din când în
când.
Relaţia este o atât călătorie în
intimitate cu o altă persoană,cât şi o călătorie în intimitate cu
sinele. Uităm acest lucru.Credem că este vorba doar de celălalt, dar nu
este doar atât. Cu adevărat, dacă călătoria noastră spre inima celuilalt
nu ne duce în propria inimă, atunci progresul nostru pe cale este
împiedicat.
Avem nevoie de timp pentru a
internaliza. Avem nevoie de timp pentru a respira şi pentru a fi
singuri.Ne mişcăm între “împreună” şi “singur”.Dacă nu rămânem singuri,
nu ne putem întoarce la “împreună”.
Nu poţi avea o relaţie doar cu maximuri
şi fără minimuri.Orice relaţie trebuie să se destrame, nu doar o dată,
ci de mai multe ori. Acesta este modu lîn care ea se dezvoltă. Acesta
este modul în care o nouă intimitate se naşte. Modelele noastre cu
privire la relaţie nu permit acest tip de transformare interpersonală în
contextul unei relaţii serioase. În modelele noastre, oamenii fie rămân
împreună într-o stare “îngheţată”, fie rămân la distanţă şi
neimplicaţi.
Oamenii care rămân împreună cu orice
preţ încetează să evolueze. Nici măcar nu se pot uita unul la
celălalt.Energia vieţii părăseşte relaţia.Ea nu poate respecta modelele
şi structurile limitative.
Oamenii care se tem de intimitate, la
primul semn de dificultate ies din relaţie cu viteza unei rachete. Se
mişcă de la o iubire la alta, niciodată ajungând la sursa dragostei, în
ei înşişi sau în celălalt.
Unele relaţii nu au puterea de a te
reţine. Altele nu au puterea care te transformă.Relaţiile adevărate au
nevoie de ambele.Au nevoie de angajament reciproc şi de libertatea de a
fi tu însuţi.Ele ne cer să continuăm să spunem adevărul pe măsură ce
trecem împreună prin tristeţe şi dureri.
Nici o relaţie nu este uşoară. Fiecare
relaţie apropiată ne testează profunzimea angajamentului nostru faţă de
noi înşine şi faţă de ceilalţi.În creuzetul relaţiei, treptat,dragostea
egoistă moare şi învie ca dragoste necondiţionată.Această iubire
transcendentă nu apare brusc şi dintr-o dată, ci este o maturizare
treptată. Se dezvoltă mai profund cu fiecare întâlnire a noastră cu
partenerul.
A primi şi a renunţa, a îmbrăţişa şi a elibera: acestea sunt valurile dragostei. Nu există nicio inimă care să nu le cunoască.
Frumuseţea dansului ni se dezvăluie
atunci când realizăm că a da drumul mânii partenerului este o invitaţie
spre a o prinde din nou.
Tradus şi adaptat după Paul Ferrini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu