Testul cubului

Un joc sub forma de test care te face sa reflectezi la o serie de aspecte din viata. Testul are origini antice sufiste si se bazeaza pe proiectie si simbolistica.
Mai intai trebuie sa parcurgi urmatorii pasi si sa notezi raspunsurile la intrebari. Fii rabdator si nu incerca sa citesti raspunsurile inainte sa parcurgi testul, altfel jocul isi pierde semnificatia. Parcurge cu rabdare cei  6 pasi. Contempla si imagineaza-ti pentru aprox. un minut imaginea ceruta, apoi noteaza raspunsurile detaliat.
1. Imagineaza-ti ca vezi in fata ochilor un DESERT intins. In acest desert se afla un CUB
Noteaza-ti pe o foaie de hartie raspunsurile pentru urmatoarele intrebari:

Ce-ti trece prin minte cu privire la acest cub?
Cum arata cubul? Este transparent sau opac?
Cat de mare este cubul?
Din ce este confectionat cubul? Este un material moale sau tare?
Unde anume se afla in imensitatea desertului? In aer sau pe nisip?

2. In acelasi desert, in afara de cub, exista si o SCARA.

Descrie pe aceeasi foaie de hartie scara, raspunzand urmatoarelor intrebariUnde este pozitionata scara fata de cub? (aproape, departe etc)
Cat de mare este scara? Are trepte multe sau putine?
Este friabila, se poate rupe usor sau este solida si bine facuta, putand sustine greutatea mai multor persoane?

3. Acum, pe langa cub si scara, imagineaza-ti ca exista in desert si un CAL.

Raspunde in scris urmatoarelor intrebari legate de existenta acestui cal in desert.
Ce fel de cal este? Foloseste cateva cuvinte care iti vin in minte pentru a-l descrie.
Ce face calul? Cum se comporta?
Este legat, are sa sau umbla liber?
Unde este pozitionat calul fata de cub si scara?
4. Imagineaza-ti ca la un moment dat vezi in acelasi desert si NISTE FLORI / O FLOARE.

Noteaza pe hartie raspunsurile pentru urmatoarele intrebari:

Ce gandesti in acest moment despre aceste flori? Ce sentimente iti inspira?
Unde se afla florile fata de cub?
Este o singura floare sau sunt mai multe flori?

5. Gandeste-te acum ca in desert vine o FURTUNA.

Noteaza pe hartie raspunsurile urmatoarelor intrebari:

Cat de aproape este furtuna de cub?
Crezi ca o sa dureze mult sau este doar o furtuna trecatoare?
Este o furtuna mare sau o furtuna mica?
A cuprins tot desertul sau doar o portiune?
Porneste cumva furtuna dinspre cub, cal, scara, flori sau dinspre niciuna? Daca da, scrie dinspre care din cele 4 elemente s-a pornit furtuna.
Afecteaza furtuna in vreun fel cubul, calul, florile, scara? Daca da, cum?

6. Imagineaza-ti acum ca furtuna distruge aproape tot in desert cu exceptia a 2 elemente din cele 4 enumerate mai sus: cub, cal, scara, flori. Care sunt cele 2 elemente care supravietuiesc?
Este totul limpede si clar in mintea ta? Cubul, scara calul, florile si furtuna? Ai notat pe o foaie de hartie raspunsurile la intrebari? Jocul presupune ca fiecare lucru pe care l-ai vizualizat este un simbol pentru ceva anume. Mai jos, o sa-ti spunem ce reprezinta fiecare lucru in parte si ce pot insemna raspunsurile tale.




 
INTERPRETAREA RASPUNSURILOR

1. CUBUL te reprezinta pe TINE insuti. Ceea ce gandesti despre cub este de fapt ceea ce gandesti despre tine insuti.

In cazul in care cubul este plasat pe nisip denota faptul ca esti o persoana cu picioarele pe pamant, bine ancorata in realitate. Ai spirit practic si simtul realitatii.

In cazul in care cubul pluteste sau este in aer inseamna ca esti o persoana visatoare, idealista, avand tendinta de a trai mai mult in interiorul tau si in imaginatie. De multe ori realitatea ti se pare dura si nedreapta.

In cazul in care cubul este transparent… inseamna ca esti o persoana transparenta, sincera si deschisa. Nu iti place sa umbli cu ascunsizuri si esti o persoana directa, aratandu-te in fata celorlalti, a prietenilor si a familiei, exact asa cum esti.

In cazul in care cubul este opac si nu poti vedea prin el… inseamna ca esti o persoana discreta si rezervata. Nu iti place sa vorbesti mult despre tine si sa dezvalui prea multe lucruri despre propria persoana.

Dimensiunea (marimea) cubului este relevanta pentru egoul tau/personalitatea ta. Cu cat cubul imaginat de tine este mai mare, cu atat mai mare este egoul tau.

In cazul in care cubul este facut dintr-un material solid si puternic… inseamna ca esti o persoana puternica. Ai tarie interioara si nu te lasi doborata cu una cu doua.

In cazul in care cubul este confectionat dintr-un material moale… inseamna ca esti o persoana emotionala si sensibila.

Pe de alta parte, felul in care vizualizezi cubul este si el important. Daca vezi doar partea sa plana, atunci esti o persoana ce are tendinta de a fi superficiala. Daca vezi cubul in 3 D, atunci esti o persoana profunda, cu o mare putere de intelegere. Vezi dincolo de suprafata.

2. SCARA reprezinta PRIETENII tai. 

Cu cat scara este mai aproape de cub, cu atat esti mai apropiata de prietenii tai.

In cazul in care scara este departe de cub inseamna ca iti place sa pastrezi o anumita distanta fata de prieteni. Ai o rezerva fata de ei care vine fie din neincredere, dezamagire sau din teama de a nu fi ranit sau poate nu consideri existenta prietenilor in viata ta ca fiind atat de importanta.

Cu cat are mai multe trepte scara, cu atat mai multi prieteni ai.

Daca scara este solida inseamna ca prieteniile pe care le legi sunt si ele solide, putand trece proba timpului, a distantei sau a dificultatilor. Daca scara se poate rupe cu usurinta inseamna ca prieteniile pe care le legi sunt friabile, cauzate de motive sau circumstante. Se pot strica la un moment dat tot din cauza circumstantelor sau a motivelor.


3. CALUL reprezinta PARTENERUL tau de viata sau ce tip de partener ti-ai dori in viata ta. El reprezinta asadar partenerul ideal, dar si maniera ta de a fi si de a te purta intr-o relatie si fata de acest partener.

Cuvintele pe care le-ai folosit pentru a descrie calul sunt caracteristicile pe care le doresti de la partenerul tau de viata/ sotul tau. Felul in care se comporta calul denota comportamentul pe care ti-ar dori ca partenerul tau sa-l aiba fata de tine.

In cazul in care calul pare a alerga liber, acest lucru denota faptul ca ii acorzi libertate partenerului tau. Totodata, un cal care fuge si nu sta intr-un singur loc indica un partener energic, dinamic, atras de calatorii si de dorinta de a fi implicat in permanenta in ceva anume. Un cal care sta locului sau mananca indica un partener atras de confort, stabilitate si de camin, un partener caruia nu ii plac riscurile si nici viata departe de cei dragi.

Distanta dintre cub si cal arata cat de apropiat/ distant esti intr-o relatie.


4. FLOAREA / FLORILE reprezinta COPIII tai (sau potentialii copii) si dorinta de a avea copii.

Ceea ce gandesti sau simti in legatura cu aceste flori reprezinta ceea ce gandesti si simti cu privire la proprii copii, sentimentele pe care le ai fata de acestia.

Proximitatea florilor fata de cub indica cat de apropiata esti de copiii tai. Cu cat florile sunt mai aproape de cub, cu atat te simti mai apropiata de copiii tai sau de gandul de a avea copii.

Numarul florilor indica numarul copiilor pe care doresti sa ii ai. Cu cat sunt mai mult flori, cu atat iti doresti sa ai mai multi copii.

5. FURTUNA reprezinta PROBLEMELE si dificultatile tale, dar si felul in care te confrunti cu ele in viata.

Proximitatea dintre furtuna si cub arata cat de intens te afecteaza aceste probleme si cat de mult le lasi sa te afecteze.

Daca in timp ce vizualizezi furtuna, crezi ca o sa dureze mult inseamna ca gandesti acelasi lucru si despre problemele tale actuale.
Daca furtuna pe care o vezi este mare si aproape inseamna ca si problemele cu care te confrunti le percepi ca fiind mari. Adesea, ai tendinta de a le exagera prin atitudinea ta. Adesea le lasi sa te acapareze si sa iti strice buna dispozitie.

Daca furtuna pe care o vezi este mica si departe de tine inseamna ca esti de regula o persoana calma si pozitiva, care poate depasi problemele cu seninatatea, cu fruntea sus si nelasandu-le sa te acapareze.

Daca furtuna cuprinde tot desertul inseamna ca le lasi adesea sa te copleseasca si sa iti perturbe intreaga ta viata.

Daca furtuna pleaca dinspre cal, inseamna ca problemele tale sunt legate de partenerul tau. Daca furtuna pleaca dinspre scara, inseamna ca problemele vin de la prietenii tai. Daca porneste dinspre flori, inseamna ca problemele tale vin dinspre copiii tai. Daca furtuna incepe sa se desfasoare dinspre cub inseamna ca problema ta esti chiar Tu.

6. Cele 2 ELEMENTE CARE SUPRAVIETUIESC FURTUNII sunt LUCRURILE CARE te vor ajuta sa supravietuiesti indiferent de greutati si dificultati. Din ele iti tragi forta si puterea de viata.


Sursa: http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/14151/jocul-cubului/pagina-5.html

10 lucruri pe care NU trebuie să le spui copilului

Cele mai grele cuvinte, cele mai mari dezamăgiri le avem mai ales de la cei pe care îi iubim. În virtutea acestei iubiri, ne permitem să fim uneori incredibil de duri.

1. Lasă-mă, nu mă deranja!
Orice părinte are nevoie uneori de o pauză, de un timp pentru el sau pentru o treabă importantă pe care o face la un moment dat, dar a spune copilului de multe ori sau zilnic „lasă-mă, am treabă!“ îl va face să creadă că nu mai are niciun rost să îţi vorbească, deoarece va fi mereu respins.
Dacă se obişnuieşte să nu îţi spună lucruri când este mic, la adolescenţă nici atât nu va mai dori să îţi vorbească.
De mici, copiii ar trebui să ştie că părinţii lor au mereu timp pentru ei. Dacă chiar eşti foarte ocupat sau stresat, spune-i copilului: „Mami/tati are ceva de terminat acum, aşa că te rog mult să stai un pic liniştit, să te joci câteva minute, iar când termin mă joc cu tine“.


2. Mişcă-te mai repede!
Program supraîncărcat, trafic aglomerat, restaurant plin, somn insuficient… Majoritatea părinţilor copiilor care au început să facă singuri lucruri (să se spele, să se îmbrace, să mănânce etc.) spun aceste cuvinte copiilor lor.
Cât de des şi pe ce ton spuneţi copiilor aceste cuvinte? Dacă aţi devenit nervoşi, le spuneţi ţipând! Vom face copilul să se simtă vinovat că noi ne grăbim, însă nu îl vom motiva în niciun caz să se mişte mai repede.
Mai degrabă ne luăm un timp în plus pentru ca şi copilul să ţinp pasul sau îl anunţăm din timp ce are de făcut.

3. Eşti atât de…
… agasant, nu eşti sănătos la cap, atât de timid, eşti rău, mincinos, tâmpit, nesimţit, dezordonat etc. Etichetele pe care le punem copiilor sunt scurtături către schimbarea copilului în sensul pe care îl dictează etichetă.
Copiii mici cred ceea ce li se spune fără a pune nimic sub semnul îndoielii, mai ales dacă afirmaţiile vin de la părinţi, bunici sau de la persoane pe care le apreciază – bone, educatoare. Etichetele negative devin în acest fel profeţii autoîmplinite, aceste afirmaţii subminând încrederea în sine.
Chiar şi etichetele care par pozitive (şmecher, isteţ) pot să destabilizeze copilul, stabilindu-i nişte aşteptări nepotrivite sau inutile. Afirmaţiile dure (prost, leneş, ratat) taie foarte adânc.

4. Nu eşti în stare de nimic!
„Nu pot să cred că ai făcut aşa ceva“, „Era şi timpul să faci asta“, Nu faci nimic ca lumea“, „Puteai mai mult“ sunt afirmaţii care rănesc.
Învăţarea este, în general, un proces de încercări repetate; copilul nu s-a născut învăţat şi nu are un manual de calitate în dotare pentru a şti ce e bine şi ce nu şi cât de bine ar trebui făcute lucrurile pentru a mulţumi pe toată lumea.
Mai ales pe părinţii veşnic nemulţumiţi, pentru care orice face copilul e prea puţin. Chiar dacă copilul a făcut exact aceeaşi greşeala şi ieri, comentariul tău depreciativ nici nu îl ajută, nici nu îl face să înveţe să facă mai bine acel lucru.

5. Mai bine nu te mai făceam!
Dacă ai apucat să spui vreodată acest lucru copilului, înseamnă că trebuie să consulţi urgent un psiholog.
Nu numai pentru tine (care nu ştii să te controlezi şi ai deja probleme grave de comportament dacă ai fost capabilă să spui asta), dar mai ales pentru copilul tău, pe care l-ai traumatizat cumplit cu aceste cuvinte.
Te-ai gândit oare ce simte copilul care aude aceste cuvinte de la persoana în care are cea mai mare încredere din toată lumea?

6. De ce nu poţi să fii şi tu ca…?
Poate părea motivant să ai o rudă sau un prieten ca exemplu de comportament („Uite ce frumos desenează cutare, ce frumos se poartă X, cum ştie să îşi lege şireturile Y, Z nu mai bea din biberon, de ce nu poţi şi tu să faci asta?“).
Prin comparaţie, copilul care nu face aceste lucruri se va simţi prost şi va vrea să le facă şi el. Aproape întotdeauna, comparaţiile îşi ratează scopul.
Copilul tău este el însuşi , nu X, Y sau Z. Într-un fel, e normal ca părinţii să îşi compare copiii între ei sau cu ai altora, să găsească un cadru de referinţă pentru nivelul achiziţiilor psihomotorii ale acestora.
Dar – în niciun caz – nu lăsa copilul să te audă făcând asemenea comparaţii! Fiecare copil are ritmul lui de creştere şi dezvoltare, temperamental lui, personalitatea lui.
A-ţi compara copilul cu altcineva este ca şi cum i-ai spune copilului că ţi-ai dori ca el să fie altcineva sau altcumva. Aceasta le subminează încrederea în sine.

7. Iti rup urechile!
Ameninţările, rezultate de obicei din frustrările părinţilor, sunt rareori eficiente. „Dacă nu faci asta, te bat/te dau afară etc.“
Problema este că orice ameninţare ai profera, dacă nu o duci la îndeplinire, îşi pierde valoarea. Şi asemenea ameninţări nu pot fi duse la îndeplinire!
De aceea, nu face ameninţări absurde, pe care nu le poţi pune în aplicare. Ameninţarea cu bătaia este cel mai ineficient mod de a schimba un comportament la copil.
Cu cât copilul este mai mic, cu atât mai mult timp îi trebuie pentru „a-şi învăţa lecţia“ atunci când greşeşte.
Studiile arată că şansele ca un copil de doi-trei ani să repete greşeala pe care a făcut-o puţin mai devreme sunt de peste 80% – indiferent de metoda de pedeapsă folosită pentru acea greşeală.
Nici chiar pentru copiii mai mărişori nu există o strategie de disciplinare cu eficienţă garantată.


8. Să nu plângi!
Variaţiuni: „Nu fi trist!, Nu fi bebeluş! Nu ai motive să fii trist/ să-ţi fie frică!“. Dar copiii, mai ales cei mititei, sunt suficient de trişti sau supăraţi ca să plângă, deoarece ei nu ştiu să îşi asocieze eficient cuvintele cu sentimentele, acesta este mijlocul lor cel mai eficace de a-şi exprima sentimentele negative.
Ei devin supăraţi, chiar înfricoşaţi. A le spune să nu mai fie astfel nu îi face să se simtă mai bine, ba chiar le transmitem mesajul că emoţiile lor sunt greşite, că nu e bine să simtă lucrurile acestea.

9. Las’ că vezi tu când vine taică-tu!
Acest clişeu nu este numai o formă de ameninţare, ci şi o formă penibilă de disciplinare. Ca să disciplinezi eficient, trebuie să iei tu însăţi atitudine, imediat!
Disciplinarea amânată rupe legătura între acţiunea copilului şi consecinţele acesteia, iar eficienţa se pierde. Până vine părintele “bau-bau” acasă, copilul a şi uitat ce prostie a făcut.
Mai mult, agonia anticipării şi aşteptării pedepsei este mai cumplită decât pedeapsa însăşi pentru greşeala făcută de copil. Apoi, pasând pedepsirea în îndatorirea altcuiva, îţi subminezi autoritatea.
La ce bun să o ascult pe mama dacă oricum nu îmi face nimic? Există părinţi care preferă să îl prezinte pe celălalt ca „poliţistul rău“ pentru a nu se pune rău cu copilul, dar pierderile reale sunt mult mai mari – în termeni de încredere şi chiar de afecţiune. Dacă nu acum, când va fi adolescent!

10. Bună treabă! Ce copil bun!
Ce poate fi în neregulă cu aceste expresii?! Sunt nişte întăriri pozitive, sunt încurajări, nu? Singura lor problemă este că sunt nişte expresii vagi, nespecifice. Dacă spunem „Bravo! Bună treabă!“ pentru orice lucru mărunt pe care îl face copilul, remarca va deveni lipsită de semnificaţie. Un simplu refren.
Nu va mai fi motivat să facă şi eforturi reale pentru a realiza lucruri importante, deoarece toate sunt răsplătite cu „bună treabă“. Laudă cu adevărat numai realizările care presupun un efort din partea copilului, nu acţiunile pe care le face de nu ştiu câte ori zilnic.
Laudă comportamentul, nu copilul! Nu e deştept, cuminte, frumos, bun numai pentru că nu a dat mâncare pe jos sau pentru că a terminat un puzzle.

Câteva indicii:

• Nu critica omul, ci comportamentul acestuia, pentru că nimeni nu este în totalitate sau permanent rău, prost, neatent etc., ci uneori are comportamente necorespunzătoare.

• În loc să critici, mai bine învaţă copilul comportamentele dezirabile: „Tu ai procedat aşa, dar nu a fost bine, era mai bine dacă procedai astfel“, sau, şi mai bine, pune copilul să spună cum ar fi fost mai bine să procedeze.

• Când vorbeşti la nervi, imaginează-ţi că eşti în faţa unui judecător şi că „ai dreptul să nu spui nimic, ceea ce spui poate fi folosit împotriva ta…“

Sursa: internet

Cele mai bune 4 exercitii ca sa cresti un copil inteligent emotional

Un copil inteligent emotional are mai multe atu-uri fata de unul inteligent... si atat. Cum asa?! Pentru ca in grupul de copii si, mai tarziu, de adulti, el va fi iubit si acceptat in functie de cum se poarta cu ceilalti... mai degraba decat in functie de cat este de destept. Inteligenta iti atrage admiratie, dar inteligenta emotionala este cea care iti atrage simpatie si chiar succes. 

Cercetatorii studiaza inteligenta emotionala de mai bine de 30 de ani. Dar, cel mai probabil, iti este cunoscuta din cartea lui Daniel Goleman, pentru ca el a popularizat-o. Asadar, despre ce vorbeste inteligenta emotionala? Despre capacitatea unui om de a fi inteligent pe plan afectiv, nu intelectual.

 Un micut inteligent emotional se deosebeste de alti copii, prin cat mai multe din comportamentele urmatoare:
- interactioneaza armonios cu ceilalti copii si cu adultii
- stie sa negocieze si sa comunice lucrul pe care il doreste
- se pricepe sa evite ori dezactiveze un conflict cu alt copil
- ia in calcul dorintele altora si le anticipeaza nevoile
- are mai putine accese de furie si de nerabdare (spre exemplu, nu izbucneste atunci cand ti-au venit toti cunoscutii in vizita)
- sunt placuti de alti copii
- se concentreaza cu destul de multa usurinta la sarcinile pe care le au de facut (la gradi, de exemplu) si nu se plictisesc imediat
- poate accepta sa isi amane implinirea dorintelor, fara sa fie deosebit de frustrat

Copilul meu este mai fericit daca are inteligenta emotionala?

Studiile ne sugereaza ca da. Se pare ca acei copii cu un nivel ridicat de inteligenta emotionala ajung, in timp, adulti mai echilibrati, cu o cariera promitatoare, mai putin amenintati de divort si mai satisfacuti de viata decat restul oamenilor. Inca din scoala primara, acesti copii au mai putine dificultati de integrare sau de comportament si, in schimb, mai multi prieteni.
Pe de alta parte, copilasii carora nu le-a fost dezvoltata inteligenta emotionala se plang adeseori ca sunt ingrijorati, tristi sau nefericiti. Ei se arata mai degraba tematori in situatiile noi si in interactiunile cu alti copii, asa ca vor prefera sa ramana in preajma prietenilor deja stabili si in contexte familiare. In plus, nu se simt pregatiti sa rezolve probleme cotidiene care apar, panicandu-se usor si renuntand sa mai incerce...

Atunci, cum dezvolt inteligenta emotionala a copilului meu?

1. Invata copilul sa isi traiasca emotiile, asa cum vin

Da, este un exercitiu... poate si pentru tine, nu numai pentru micut. Asta inseamna ca in loc de "Nu mai plange, mami, ca esti baiat mare!" sau de "Pune mana pe iepuras, ce te sperii asa, ca nu te musca!", sa incerci altceva. Copiii au multe emotii. Un micut care plange, este impins de catre o emotie sa planga. Este foarte important ca parintii ca inteleaga asta! Copilul care se sperie de iepuras, chiar simte teama si, probabil, surpriza. Atunci cand urla si se tavaleste pe jos (sau poate ca tu ai un copil mai cuminte), micutul este controlat de furie sau nemultumire.
Si atunci, ce avem de facut? Sa ne amintim ca numai comportamentul micutului este intolerabil, nu si emotia. In spatele comportamentului copilului este o emotie care se vrea acceptata. Ca sa micsoram sau ca sa indepartam comportamentul, avem nevoie sa acceptam emotia din spatele lui. Mai ales ca cei mici chiar nu isi pot reprima sau nega afectele, ele sunt mai puternice decat vointa lor. De ce sa pedepsim copilul pentru ceva de care el nu este responsabil?
Exista o vorba care spune "Ceea ce nu imbratisezi, nu poti vindeca". Asa ca tu, ca mama, ai responsabilitatea sa accepti emotiile copilului, asa cum vin, si sa le "imbratisezi". Daca vrei ca cel mic sa nu mai fie atat de furios si de ostil, inseamna ca, mai intai, accepti ca el se simte asa: furios si ostil.

Cum invatati sa traiti emotiile, asa cum vin? Psihoterapeutii numesc asta "continere". Il contii pe cel mic: ii dai voie sa se simta furios si verbalizezi tu, in locul lui, starea pe care acesta o are. I-o observi si il "insotesti" in valul de emotie, care il ia pe sus. Nu il certi pentru ceea ce simte, ci pui degetul pe emotie, aratandu-i ca il intelegi si ca il accepti, cu tot cu emotia negativa. Ii exprimi emotia pe care el nu stie inca sa o verbalizeze: "Vad ca esti tare furios / vad ca te simti frustrat si nerabdator ca nu reusesti sa legi sireturile astea la pantofi. Inteleg ca de-asta ai aruncat cu ei cat colo. Imi amintesc ce ma infuriau si pe mine, cand invatam si eu sa fac nod."

Abia apoi puteti ajunge, impreuna, in punctul in care sa ii oferi si sa primeasca ajutor. "Haide sa vedem impreuna, ce zici, crezi ca merita sa ma lasi sa te ajut? Mai degraba decat sa arunci cu pantofii in perete. Imi dau seama cat de dificil si de enervant este."

2. Foloseste cuvinte cat mai diverse pentru a denumi emotiile

Cu cat mai multe cuvinte folosesti pentru a descrie emotiile, cu atat devine micutul mai conectat la lumea lui afectiva. De obicei, recurgem la adjective comune (trist, suparat, nervos, bucuros, fericit, speriat) si la aceleasi, in fiecare situatie... Dar nuantele sunt importante: haide sa invatam sa le folosim, atunci cand descriem sentimentele noastre ori ale celui mic. Ma simt: iritat, indignat, frustrat, epuizat, obosit, anxios, ingrijorat, preocupat, alarmat, dezamagit, nerabdator, incantat, entuziasmat, plin de speranta, interesat, optimist, calm, echilibrat, impacat, plictisit, depasit, furios, mandru, satisfacut, incurajat... si tot asa. Astfel de adjective sunt "prinse" cu rapiditate de copil, daca le folosim atunci cand identificam emotia, ca atare, la el sau la noi.
Copiii invata foarte repede sa distinga emotiile, ei le "simt" mai rapid decat adultii. Pentru ca si ei se izbesc de ele, in toata varietatea lor, in fiecare zi: la joaca, la alti copii, in raport cu parintii, in vise, in desenele animate pe care le vad sau in povestile pe care i le cititi. Nu au nevoie decat de o eticheta clara pentru fiecare, ca sa le poata identifica si exprima. Inteligenta emotionala a micutului se dezvolta daca facem asta si se plafoneaza, se sufoca, daca nu o stimulam in acest fel...

3. Jucati-va de-a "start si stop"

Inca de cand este foarte micut, astfel de jocuri ii fac mare placere. Rolul lor este de a-l invata pe copil sa isi controleze corpul. Acest control este o componenta importanta a inteligentei emotionale. Pe masura ce creste, isi va controla impulsurile si afectele. Deocamdata, ii este mai usor sa isi controleze corpul - asa ca de aici trebuie sa incepem. In plus, este distractiv.
Noi de exemplu, cand eram mici, jucam "Prinsa pe animale". Acest joc intra in categoria "Start / Stop". Mai ales ca iti cere sa te opresti in pozitii amuzante.
Dupa ce prinde gustul jocurilor, il poti obisnui cu "Stai", folosindu-l in contexte cotidiene. Ai sa vezi ca poate fi cazul mai des decat iti dai seama acum. Si se va dovedi chiar util. Cand este pe punctul de a varsa paharul cu lapte pe canapea, pentru ca uita ca are lichid in el. Cand ameninta sa arunce cu telefonul mobil, ca sa il urneasca pe Grivei sa ii vina cu el in dinti. Cand carioca fosforescenta mai are doar cateva secunde pana la contactul cu bonurile de masa... Toate aceste situatii pot fi oprite la timp, cu un "Stai".
Mai intai, pentru ca nu suna amenintator pentru copil. Nu se va speria, pentru ca l-a invatat in joaca. Apoi, pentru ca micutul reactioneaza prompt la el. Tot de la joaca, micutul a invatat ca, la "Stai", te opresti in pozitia in care esti in acel moment, orice ai face atunci...

4. Stiai ca rabdarea are muschi?

Oho, rabdarea are mult de-a face cu inteligenta emotionala si, mai ales, are muschi. Adica poate fi antrenata... si necesita antrenament constant, pe lungi perioade de timp si inceput cat mai devreme. Cum antrenam rabdarea?

Ori de cate ori il observi pe pustiul tau ca este intr-o stare de spirit pozitiva si crezi ca poate face fata, practicati rabdarea. Si fa-l constient ca faceti asta. De exemplu, la coada la supermarket. "Stii ce facem acum acum, mami? Ne antrenam muschii rabdarii." Explica-i ca rabdarea poate fi de mai scurta sau de mai lunga durata. Un intelept spunea ca sufletul nu are intotdeauna aceeasi putere. Deci, uneori poti sa fii mai rabdator, iar uneori poti chiar sa simti ca explodezi! Rabdarea ta poate fi la limita. Copilul are nevoie sa stie ambele aspecte: si ca rabdarea poate fi antrenata, prin exercititu, si ca, uneori, este normal sa simti ca nu mai poti.

Si intreaba-l, analizati impreuna cum va simtiti acum: "Ma simt in stare sa astept la coada? Cat de multa rabdare pot acum sa am? Oare pot incerca sa mai trag de ea? Ia sa vedem, hai sa mai asteptam putin. Daca reusim sa mai avem putina rabdare, ajungem la casa si achitam cumparaturile, adica si masinuta asta pe care sa o plimbi apoi pe afara. Ma motiveaza asta sau pur si simplu nu mai pot sa astept?"

Sursa:/www.qbebe.ro

Relaţia - călătorie în intimitate

O relatie este un legământ între două persoane. Ea defineşte ceea ce ambii parteneri sunt dispuşi să facă. Dacă doar una dintre persoane este dispusă, nu poate fi vorba de o relaţie.Este o formă de abuz.

Dragostea adevărată însă nu poate ajunge la plinătatea sa fără un angajament real şi ferm din partea ambelor persoane. Aceasta nu se naşte între doi oameni care fug unul de celălalt, ci numai atunci când doi oameni învaţă să stea împreună.Şi uneori acest lucru este greu.

De multe ori, doi oameni nu ştiu cum să stea împreună. Uneori, ei nici măcar nu sunt siguri că vor să fie împreună. Aceasta se întâmplă în orice relaţie.

Sexul nu ne mai împlineşte din punct de vedere emoţional. A vorbi unul cu celălalt ni se pare dificil.

În orice relaţie, există şi momente de “lipsă de relaţie”. Cuplurile inteligente folosesc aceste momente pentru a-şi acorda timp individual în singurătate şi pentru a se reconecta cu sine. Ei nu pun capăt relaţiei atunci când energia scade.Ei nu o tratează ca pe o afacere. Ei îşi oferă unul altuia spaţiu pentru a respira. Poate dura o oră sau două, o zi sau două, poate chiar o lună sau două.Fiecare persoană are nevoie să-şi găsească drumul către sine. Fiecare persoană trebuie să găsească timp pentru a se întreba: “Cine sunt eu acum?”. Răspunsul la această întrebare se schimbă cu timpul. De aceea nu trebuie să uităm să ne adresăm această întrebare, din când în când.

Relaţia este o atât călătorie în intimitate cu o altă persoană,cât şi o călătorie în intimitate cu sinele. Uităm acest lucru.Credem că este vorba doar de celălalt, dar nu este doar atât. Cu adevărat, dacă călătoria noastră spre inima celuilalt nu ne duce în propria inimă, atunci progresul nostru pe cale este împiedicat.

Avem nevoie de timp pentru a internaliza. Avem nevoie de timp pentru a respira şi pentru a fi singuri.Ne mişcăm între “împreună” şi “singur”.Dacă nu rămânem singuri, nu ne putem întoarce la “împreună”.

Nu poţi avea o relaţie doar cu maximuri şi fără minimuri.Orice relaţie trebuie să se destrame, nu doar o dată, ci de mai multe ori. Acesta este modu lîn care ea se dezvoltă. Acesta este modul în care o nouă intimitate se naşte. Modelele noastre cu privire la relaţie nu permit acest tip de transformare interpersonală în contextul unei relaţii serioase. În modelele noastre, oamenii fie rămân împreună într-o stare “îngheţată”, fie rămân la distanţă şi neimplicaţi.

Oamenii care rămân împreună cu orice preţ încetează să evolueze. Nici măcar nu se pot uita unul la celălalt.Energia vieţii părăseşte relaţia.Ea nu poate respecta modelele şi structurile limitative.

Oamenii care se tem de intimitate, la primul semn de dificultate ies din relaţie cu viteza unei rachete. Se mişcă de la o iubire la alta, niciodată ajungând la sursa dragostei, în ei înşişi sau în celălalt.

Unele relaţii nu au puterea de a te reţine. Altele nu au puterea care te transformă.Relaţiile adevărate au nevoie de ambele.Au nevoie de angajament reciproc şi de libertatea de a fi tu însuţi.Ele ne cer să continuăm să spunem adevărul pe măsură ce trecem împreună prin tristeţe şi dureri.

Nici o relaţie nu este uşoară. Fiecare relaţie apropiată ne testează profunzimea angajamentului nostru faţă de noi înşine şi faţă de ceilalţi.În creuzetul relaţiei, treptat,dragostea egoistă moare şi învie ca dragoste necondiţionată.Această iubire transcendentă nu apare brusc şi dintr-o dată, ci este o maturizare treptată. Se dezvoltă mai profund cu fiecare întâlnire a noastră cu partenerul.

A primi şi a renunţa, a îmbrăţişa şi a elibera: acestea sunt valurile dragostei. Nu există nicio inimă care să nu le cunoască.

Frumuseţea dansului ni se dezvăluie atunci când realizăm că a da drumul mânii partenerului este o invitaţie spre a o prinde din nou.

Tradus şi adaptat după Paul Ferrini

Mulțumesc, 2014!

Iata un exercitiu pe care il fac de cativa ani, pentru a lăsa în urmă această perioadă și a fi pregătită pentru alta. 

Scurt și la subiect: Ai nevoie de câteva foi și un pix. Dacă simți nevoia să și colorezi, simte-te liber să o faci.

Ce ai învățat în acest an?

Scrie cinci succese și ce ai învățat din ele. Cum ai ajuns să ai rezultate bune? Ce acțiuni ai făcut? Cine ai devenit pe parcursul realizării obiectivelor tale? 

Dar eșecuri? Unde consideri că ai eșuat? Ce ai făcut sau nu ai făcut pentru a ajunge aici? Ce ai învățat din aceste situații?

Las în urmă

Gândește-te la ce vrei să se încheie în acest an. Proiecte neterminate de care nu mai vrei să te ocupi și-ți iau din energie, oameni, amintiri. Hotărăște conștient ce lași în urmă și scrie. 

Iau cu mine

Aici notează lecțiile învățate în acest an, ce vrei să continui să explorezi și în anul ce vine și ce proiecte vrei să aibă continuitate și în 2015. 

Ce te face fericit? 

Ce activități, oameni, experiențe te fac fericit? Ce poți face în 2015 să fie cel mai bun an al tău? Ce îți dorești cu adevărat? 

Scrie minim cinci scopuri mari care te pot duce acolo unde îți dorești și cinci acțiuni mici, care te fac fericit. În 2015, fă minim un lucru pe zi care îți dă o stare de bine. 

Unde pierzi energie?

Oricât de determinat și pasionat ai fi, energia este limitată. De obicei, facem lucruri care nu contează pentru noi și ne concentrăm în mai multe direcții, apoi ne simțim vlăguiți pentru a mai face lucrurile cu adevărat importante. Scrie ce activități îți scad din energie și vezi unde și ce poți modifica pentru ca în noul an să-ți gestionezi mai bine energia și timpul. 

Te iert pentru…

Scrie persoanele și experiențele cărora vrei să le dai drumul. Poți scrie chiar și o scrisoare, care să înceapă cu “Te iert pentru…” Observă ce ai învățat de la persoanele din viața ta (mai ales acelea care te-au rănit) și dă-le drumul. Dă-ți ție drumul. Meriți să fii liber. 

Mă iert pentru…

Pe tine pentru ce te ierți? Ce regreți din acest an și ce greșeli ai făcut? Nu te judeca, doar observă. Și scrie-ți și ție. Decide să te ierți și amintește-ți că ai făcut ce și cum ai știut tu mai bine. Regretele nu-și au rostul că nu te mai poți întoarce în timp. Așa că, dă drumul învinovățirii și spune-ți cu un zîmbet pe față “Mă iert pentru…”

Te iubesc

Gândește-te la toate persoanele importante din viața ta, pe care le iubești. Alege apoi trei persoane și sună-le, spunându-le ce rol important au.

Mă iubesc

Cum ai stat cu iubirea de sine în acest an? Ce apreciezi la tine și de ce calități ești mândru? Scrie-ți mare pe o foaie “Mă iubesc și mă accept așa cum sunt. “

Mulțumesc

Scrie 50 de motive pentru care ești recunoscător. Mulțumesc pentru…Este ceva magic!

Fă curățenie la sfârșit de an și gândește-te cu recunoștință la el. Ai încredere că te așteaptă ceva frumos și depinde doar de tine să faci din 2014 un an mai bun. 

Gunoiul nu îl ții în casă sub covor pentru că oricât de bine ai decora camera, peste o vreme începe să pută. Nu fă asta nici cu viața ta. Du gunoiul afară și decorează-ți sufletul. Spune-ți “Dau drumul cu recunoștință acestui an din viața mea.” Și dă-i drumul. Nu sta pe loc, căci în timpul ăsta poți face lucruri atât de utile…Privirea ta să fie orientată spre prezent și viitor. Trecutul s-a dus și e mort. Ceea ce contează e ce alegi tu să faci de acum înainte.

Sursa:internet

Iluzii pe care le intretinem in relatii

De multe ori te afli in relatii care nu sunt ceea ce iti doresti si tu stii asta. Si totusi ramai. De ce?
1. Pentru ca iubesti o parte din el/ea
2. Pentru ca ti-e frica de singuratate
3. Pentru ca traiesti prin procura – te implinesti prin ceva ce celalalt are: frumusete, bani, succes, talent
Iti iubesti partenerul pentru anumite calitati care te atrag si pe de alta parte il  respingi si suferi din cauza nepotrivirilor dintre voi doi. Lucrurile pe care le iubesti te tin blocat in aceasta relatie.

   Cel mai adesea intretii cateva iluzii

• Partenerul se va schimba daca vei reusi sa il faci sa inteleaga sau sa vrea asta. Sau va avea singur o epifanie intr-o buna zi, asa cum in special femeile spera ca barbatii sa le inteleaga nemultumirile fara ca ele sa comunice direct si clar ceea ce isi doresc.

• Incerci sa te convingi singur ca ceea ce te tine in relatie este suficient si ca nu vei mai gasi asta intr-o alta relatie.

• Iti este oricum mai bine in relatie decat singur.

Rational, tu probabil stii ca ar trebui sa renunti. Nevoile si atasamentele fata de partener insa te tin blocat. Eu-l tau rational si eu-l tau emotional au nevoi diferite. Aceste trairi conflictuale pot crea in timp depresie, anxietate, atacuri de panica.
Te vei simti slab, confuz, si vei fi dezamagit de tine insuti ca nu poti lua hotararea pe care stii ca ar trebui sa o iei. Cu cat petreci mai mult timp in aceasta nehotarare, cu atat de dezintegrezi mai mult ca si eu, ca si imagine de sine, ca si certitudine a ceea ce vrei sau a ceea ce iti face bine.
Cum sa depasesti aceste grave erori de gandire?
1. Intelege profund ca oamenii se schimba foarte greu. De obicei o fac in urma unor suferinte intense. Foarte greu o fac in urma certurilor sau reprosurilor. Daca mergeti la un psihoterapeut (bun) exista mai multe sanse sa negociati diferentele dintre voi intr-un compromis satisfacator. Putine cupluri o fac insa.
Deci cel mai probabil nu se va schimba, daca el/ea nu intelege profund ca intr-adevar greseste si isi doreste cu adevarat sa ramana in aceasta relatie si sa va fie bine. Uneori insa, partenerul poate fi chiar dependent de drama.
Chiar si daca isi doreste sa se schimbe insa, uneori schimbarea ar trebui sa fie foarte mare. Prea mare. Uneori oamenii evolueaza in directii diferite intr-o relatie sau pur si simplu efortul de a se schimba in directia dorita de partener este mult prea mare.
Cand intri intr-o relatie, nu o face cu gandul ca se va schimba. Dintr-un extrovert nu va deveni niciodata introvert, o persoana zgarcita nu se va metamorfoza niciodata intr-o persoana generoasa, un om foarte dezordonat nu va deveni niciodata obsedat de ordine, la fel cum un filosof sau artist nu va deveni o persoana foarte pragmatica.
Desigur, vei invata sa manipulezi si sa santajezi emotional pentru a obtine ceea ce vrei. Lacrimi, amenintari, gelozii, controlul prin sex, toate sunt metode la fel de bune temporar si de ineficace in final. Si probabil ca vei obtine sporadic, partial si cu un gust amar in final ceea ce iti doresti. Dar cat poti continua astfel?
Analizeaza atent diferentele dintre voi si decide cu care poti trai si cu care nu. Nu te vei putea minti la nesfarsit.
2. Ceea ce te tine in relatie, pe langa iubirea fata de lucrurile frumoase din celalalt, sunt si niste nevoi sau carente din viata ta pe care celalalt ti le implineste.
Pot fi nevoi materiale, nevoia de statut, comfortul emotional dat de siguranta unui partener, alungarea fricii de singuratate. Toate acestea sunt la fel de puternice, daca nu chiar mai intense uneori decat iubirea ce o ai pentru el.
In multe relatii in care iubirea este hartuita de certuri si nepotriviri, partenerii raman datorita atasamentului creat in timp, a fricii de a nu pierde in general, si a fricii de singuratate si de necunoscut ce urmeaza unei despartiri.
Multi se gandesc ca mai bine raman in relatie pana apare altcineva cu care sa inceapa o noua relatie.
Probabilitatea ca aceasta sa se intample este mult mai mica, din moment ce iluzia relatiei in care esti te face sa nu simti atat de intens nevoia de iubire care te-ar face sa depui eforturile necesare gasirii unui nou partener.
Vei avea uneori zile si momente bune in relatia actuala care te vor face sa uiti  problemele reale si sa speri ca poate, poate, lucrurile se vor rezolva.
Cu cat trece mai mult timpul in care te complaci in relatie, cu atat iti va fi mai greu sa faci schimbarea. Cu atat tu, partnerul si relatia va veti degrada.
De multe ori insa oamenii prefera sa distruga total iubirea si relatia in care sunt pentru a putea renunta intr-un final la ea, tocmai pentru ca a atins cel mai umilitor nivel posibil.
Lupta dintre cei doi si reprosurile alternate cu momente sporadice de tandrete si armonie, atat cat a mai ramas, vor crea o dependenta de partener similara unei dependente de un drog.
Frica de necunoscut si de singuratate te pot face sa te minti singur, fie ca nu e atat de rau, fie ca nu vei mai gasi pe altcineva, fie ca lucrurile se vor schimba. Mai ales ca de multe ori, pus in fata ultimatumului, disperarea il va face pe partener sa promita ca se va schimba.
Trebuie sa inveti insa sa spui nu.
Trebuie sa inveti sa nu mai dai o mie de sanse.
Trebuie sa inveti sa iti invingi fricile.
Trebuie sa inveti sa te iubesti suficient de mult ca sa vezi ca meriti mai mult decat o relatie second hand.
Trebuie sa inveti sa nu renunti la visul tau de iubire.
Trebuie sa inveti sa citesti semnele necesare care iti spun din timp daca partenerul este sau nu este ceea ce tu ai nevoie.
Trebuie sa inveti sa iti iei forta si validarea din surse multiple astfel incat nevoia de o persoana in viata ta sa nu fie mai mare decat iubirea fata de acea persoana.
Trebuie sa inveti sa nu faci compromisuri care te fac nefericit.
Trebuie sa ai asteptari mai mari de la viata ta si sa nu te multumesti cu firimituri de la ospatul zeilor.

Sursa: www.artdevivre.ro