Ceea ce ne arată
studiile de specialitate este că relațiile de cuplu fericite nu sunt definite
constant de prietenie și armonie. La fel ca toate cuplurile și partenerii din cuplurile
funcționale se ceartă și trăiesc frustrări. Diferența dintre cuplurile fericite
și cele nefericite este dată de stilul de
conflict. Un stil constant negativ de rezolvarea al conflictelor este
definit de interpretări negative față de partener, ceea ce va genera o
neîncredere cronică față de tot ceea ce spune sau face celălalt. Într-un studiu
din 1999, o echipă de cercetători au descoperit că patru tipologii de
comportamente corosive (în situații de conflict) pentru relația de cuplu sunt: escaladarea (un stil de comunicare care
crește flacăra conflictului și a cărei scânteie sunt emoțiile intense); invalidarea (care apare atunci când unul
dintre parteneri neagă, contorizează sau ignoră experiențele exprimate de către
celălalt); interpretările negative (acestea
se produc atunci când partenerii caută motive negative în ceea ce comunică
celălalt, adesea făcând referire la trecut); retragerea (apare atunci când unul dintre parteneri sau amândoi
renunță la conflict înainte de a găsi o rezolvare).
Cuplurile care învață
tehnici de comunicare structurată, sunt capabile să
prevină manifestarea acestor factori corosivi pentru rezolvarea provocărilor
din viaţa lor. O ”luptă dreaptă” este reprezentată de aplicarea abilităților de
comunicare sănătoasă în care se respectă principiile dialogului dintre emițător și receptor. Această tehnică are o serie de reguli atât pentru
emițător (vorbește în nume personal și transmite enunțuri scurte), cât și
pentru receptor (parafrazează ceea ce aude și nu respinge sau refuză) dar și reguli
comune (emițătorul deține scena și trebuie să o împartă).
Cuplurile fericite și
stabile, dar și cele care învață cum să redobândească iubirea și încrederea
sunt acelea în care comunicarea este ghidată de respect, ceea ce face ca ambii
parteneri să se simtă auziți și validați. Deseori conflictele nu sunt
ghidate de cine are dreptate, ci mai degrabă de cine se face auzit și cum, iar
odată ce partenerii dețin această informație rezolvările sunt mai ușor de
găsit. Ideea de bază este ca abilitățile de comunicare eficientă să devină
parte naturală în stilul comunicare/rezolvare de conflicte al cuplului.
Majoritatea terapeuţilor de cuplu sunt de părere că ”Structura regulilor simple atrage după sine un grad de siguranță la
nivelul conversației, ceea ce permite o mai mare deschidere și mai puține
afecte negative”.
Atunci când,
cuplurile sunt capabile să de-a dovadă de fairplay
în rezolvarea conflictelor, resentimentele sunt mai puține în plan relațional.
Strategiile pozitive de dialog reduc activarea amigdaliană (manifestarea
fricii) și facilitează o comunicare mai intimă și respectuoasă între cei
doi.
Procesul “dialogului vindecător” este compus
din trei elemente: oglindire, validare, empatie.
Oglindirea
– este prima parte a dialogului vindecător. În această etapă receptorul repetă
mesajul transmis de emițător, fără a adăuga nimic de la sine sau a distorsiona
conținutul transmis. Este faza în care se stabilește contactul dintre cei doi
participanți la dialog și emițătorul știe că este ascultat.
Validarea
– după ce receptorul a oglindit cu acuratețe mesajul emițătorului, urmează
etapa în care acesta validează ceea ce a spus partenerul. Validarea nu implică
nevoia de a fi de acord, chiar dacă și acest lucru este posibil. Un exemplu de
validare este: Dacă aș vedea lucrurile
exact ca tine, ceea ce nu pot, dar mă străduiesc să fac asta, atunci poate că
aș fi de aceeași părere cu tine. Dar un alt exemplu de validarea este și: Ideile tale au sens din perspectiva ta. Validarea
este o parte foarte importantă a dialogului și este pasul care face procesul de
comunicare diferit de ascultarea activă. Validarea înseamnă că receptorul se
pune cognitiv/mental în locul celuilalt cu intenția sinceră de a-i înțelege
punctul de vedere. Validarea nu înseamnă pierderea sinelui și contopirea cu
celălalt. Validarea înseamnă a face loc pentru două puncte de vedere diferite.
Validarea are și obiectivul de a rupe tiparul simbiozei cognitive și de a crea
o diferențiere sănătoasă la nivel relațional.
Empatia
– este etapa cea mai dificilă a dialogului vindecător, deoarece receptorul
trebuie să ghicească emoțiile pe care
le trăiește emițătorul. Aceste emoții pot fi mai multe la număr și deseori
contradictorii. Receptorul poate verbaliza ceva de genul: îmi pot imagina că asta te face să te simți trist/ă, singur/ă,
speriat/ă. Receptorul poate identifica greșit emoțiile, dar să ne amintim
că acesta trebuie să le ghicească. Chiar dacă acestea au fost identificare
greșit verbalizarea lor în procesul de comunicare intențională este importantă. Pașii vor fi reluați până în momentul în care emițătorul se simte pe deplin
auzit.
Partenerii pot alege
care dintre ei va fi primul emițător. Este foarte important ca înainte de începerea
dialogului intențional receptorul să-și identifice un loc sigur în mintea sa. Un
loc în care se poate plasa mental astfel încât creierul vechi/emoțional să nu
intre în alertă.
După ce emițătorul a
exprimat 2-3 frustrări receptorul este încurajat să răspundă diferit față de ce
se întâmpla în trecut. Este posibil ca oglindirea să se reia de câteva ori până
când receptorul formulează corect mesajul emițătorului. Emițătorul este cel
care are ultimul cuvânt în ceea ce privește corectitudinea oglindirii. Ideea de
bază în această etapă este: Pentru
relația de cuplu, este mult mai important ca cei doi să se audă decât să
câștige.
Validarea înseamnă
transmiterea unui mesaj de genul: Pot să
văd că acesta este punctul tău de vedere. Receptorul nu trebuie să fie de
acord cu mesajul, doar să-i transmită emițătorului că lucrurile au sens din
punctul lui de vedere. Important este să oprim invalidarea – să blocăm
repetarea a ceva din trecut. Atunci când receptorul reacționează printr-un
răspuns mult prea rapid, emițătorul se simte invalidat și se activează dansul
defensiv.
Empatia este al
treilea pas important al procesului de comunicare – Îmi imaginez că te simți…(identificați cel puțin trei emoții
diferite). Acesta este punctul în care
încep să-mi modific reprezentarea mentală despre partener, acesta devenind din
inamic aliat – în procesul nostru de creștere și vindecare relațională.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu