Acum îmi pot închipui că ar putea fi altfel...chiar de știu pe propria-mi piele că situațiile nu sunt similare, conjuncturile n-ar putea fi identice și repetitive.
Mintea mă poartă și mă direcționează. Este spectaculos. Proiectez un prezent imediat, chiar in aceasta clipa.
Dar iubirea... EA... unde-i? Iubirea nu-i tranzacționată de minte. Iubirea este chimie ... în faza fuzională, dar mai apoi e ingredientul principal al prezentului. Iubirea-i ... misterul prezentului, pe care mintea nu-l poate cuprinde. Iubirea e hrana spiritului. Iar de aici... se vad pârghiile vieții: optimismul, determinarea, voința creatoare, pofta de viață, nevoia de a ocroti, armonia.