Originea fricii

„Starea psihologică de frică e independentă de orice pericol concret şi imediat. Se manifestă în multe forme: disconfort, îngrijorare, anxietate, nervozitate, încordare, groază, fobie, ş.a.m.d. Acest tip de frică psihologică e întotdeauna legat de ceva ce ar putea să se întâmple, şi nu de ceva care se întâm­plă în clipa de faţă. Dumneavoastră vă aflaţi în „acum şi aici”, în timp ce mintea dumneavoastră se află în viitor. Acest lucru creează o prăpastie de anxietate. Şi dacă v-aţi identificat cu mintea şi aţi pierdut contactul cu puterea şi simplitatea clipei de Acum, sentimentul de anxietate vă va însoţi constant. Puteţi face oricând faţă momentului prezent, dar nu puteţi face faţă unui lucru care este numai o proiecţie a minţii — nu puteţi face faţă viitorului.

Mai mult decât atât, cât timp vă identificaţi cu mintea, viaţa vă este condusă de către ego. Ca urmare a naturii lui, egoul este foarte vulnerabil şi nesigur, şi se vede ameninţat continuu. La fel stau lucrurile şi în cazul în care egoul pare foarte încrezător. Acum amintiţi-vă că emoţia este reacţia corpului la activitatea minţii. Ce mesaj primeşte corpul în mod constant de la ego, acest fals sine făurit de minte? „Pericol, sunt ameninţat.” Şi care este emoţia generată de acest mesaj constant? Frica, desigur. Frica pare a avea multe cauze. Frica de a pierde, frica de a fi neadecvat, frica de eşec, frica de a fi rănit ş.a.m.d. Dar, în ultimă instanţă, orice frică înseamnă frica de anihilare a Sinelui fals. Pentru Sinele fals moartea este mereu aproape. în această stare de identificare cu mintea, frica influenţează toate aspectele vieţii dumneavoastră.

De exemplu, chiar şi un lucru absolut obişnuit şi „normal”, precum nevoia compulsivă de a avea dreptate într-o discuţie şi de a-i dovedi celuilalt că se înşeală — apărând poziţia mentală cu care v-aţi identificat — este o consecinţă a fricii. Dacă vă identificaţi cu o poziţie mentală, atunci când vă înşelaţi, sentimentul de identitate bazat pe o construcţie mentală este ameninţat serios cu anihilarea. Aşa că Sinele fals nu îşi poate permite să greşească. A greşi înseamnă a muri. Din această cauză s-au purtat războaie şi s-au distrus nenumărate relaţii.

Din clipa în care aţi renunţat la identificarea cu mintea, pentru sentimentul dumneavoastră de identitate nu mai are nici o importanţă dacă aveţi dreptate sau greşiţi, aşa că nevoia compulsivă şi profund inconştientă de a avea dreptate, care este o formă de violenţă, nu va mai exista. Puteţi afirma clar şi limpede ce gândiţi sau ce simţiţi, fără ca în aceasta să mai existe agresivitate sau nevoie de apărare. Sentimentul de identitate provine atunci dintr-un loc mai profund şi mai adevărat, din interiorul dumneavoastră, şi nu din minte.

URMĂRIŢI APARIŢIA ORICĂRUI SENTIMENT DEFENSIV.

Ce apăraţi? O identitate iluzorie, o imagine din mintea dumneavoastră, o entitate fictivă. Conştientizând acest tipar, observându-1, veţi renunţa să vă mai identificaţi cu el. în lumina conştiinţei dumneavoastră, acest tipar inconştient se va dizolva rapid.

Acesta este sfârşitul tuturor conflictelor şi al jocurilor de putere care subminează atât de mult relaţiile. Puterea asupra altora e slăbiciune deghizată în putere. Adevărata putere se află în interior şi vă este acum disponibilă.

Mintea caută necontenit să nege clipa Acum şi să evadeze din ea. Cu alte cuvinte, cu cât vă identificaţi cu mintea dumneavoastră, cu atât mai mult suferiţi. Sau o puteţi privi şi aşa: cu cât sunteţi mai capabil să preţuiţi şi să acceptaţi clipa Acum, cu atât sunteţi mai liber de durere şi de suferinţă — liber de mintea egocentrică.

Dacă nu mai doriţi să creaţi suferinţă, nici dumneavoastră, nici celorlalţi, dacă nu mai doriţi să adăugaţi durere la reziduul de durere care trăieşte încă în dumneavoastră, atunci nu mai creaţi timp,(n.r. nu mai proiectați un viitor plin de frica). Cum să opriţi crearea timpului?

DAŢI-VĂ SEAMA CĂ MOMENTUL PREZENT este tot ce aveţi. Transformaţi clipa Acum în principalul focar de atenţie al vieţii dumneavoastră.

Dacă înainte trăiaţi în timp,în viitor, şi făceaţi din când în când vizite scurte în clipa Acum, trăiţi acum în prezent şi faceţi vizite scurte în trecut şi viitor când situaţiile practice ale vieţii o impun.

Spuneţi mereu „da” momentului prezent”.

{Edkhart Tolle – Ghid practic la puterea prezentului}

Găsim întotdeauna ceea ce căutăm

Era odată un bărbat care şedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetăţi din Orientul Mijlociu. Un tânăr se apropie într-o bună zi şi îl intrebă:
- Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
Bătrânul îi raspunse printr-o întrebare:
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Egoişti şi răi. De aceea mă bucur că am putut pleca de acolo.
- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.
Puţin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru şi îi puse aceeaşi întrebare:
- Abia am sosit în acest ţinut. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
Omul nostru răspunse cu aceeaşi întrebare:
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Erau buni, mărinimoşi, primitori, cinstiţi. Aveam mulţi prieteni acolo şi cu greu i-am părăsit.
- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.
Un neguţător care îşi aducea pe acolo cămilele la adăpat auzise aceste convorbiri şi, pe când cel de-al doilea tânăr se îndepărta, se întoarse spre bătrân şi îi zise cu reproş:
- Cum poţi să dai două raspunsuri cu totul diferite la una şi aceeaşi întrebare pe care ţi-o adresează două persoane?

- Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut, nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni va găsi şi aici tovarăşi credincioşi şi de încredere.

Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi să găsim în ei!

Relatiile dintre oameni

Relațiile dintre oameni – iată un subiect care a fost dezbătut in mii si mii de feluri. Fiecare interacționăm cu oameni pe care-i împărțim in diverse categorii (familie, prieteni, colegi de munca, parteneri de afaceri, simple cunoștințe, necunoscuți, dușmani s.a.). Si cu fiecare dintre ei relaționăm in mod diferit.
         Pentru ca tot vorbim in principal despre succes, putem spune ca relatiile interumane de succes sunt acele relatii ce se leaga intre persoane care comunica bine intre ele (verbal si non-verbal). De fapt, principalul motiv pentru care oamenii raman impreuna in relatii de calitate este acela ca pot vorbi si se pot asculta unii pe altii cu sinceritate, deschidere si cu convingerea ca au pe cine se baza la nevoie.
        Relatiile de calitate, indiferent ca e vorba de relatii de prietenie, de colegialitate, de cuplu, de afaceri sau de alta natura, au o trasatura distincta fata de alte tipuri de relatii. Ele se intemeiaza pe respect, pe incredere, pe experiente comune si pe reciprocitate. Tuturor ne place sa fim respectati pentru ceea ce suntem, si ne bucuram cand altii au incredere in noi. In astfel de cazuri incercam sa ne ridicam la inaltimea increderii care ni se acorda si sa o rasplatim fiind si noi, la randul nostru, de folos celuilalt. Impartasim impreuna diverse situatii, le depasim sprijinindu-ne – iar aceasta duce si mai mult la cresterea increderii si dorintei de reciprocitate. Si tot asa, intr-un continuu cerc, precum un ‘lant’ ale carui ochiuri se intaresc, devenind mai puternice cu vremea. Relatiile de calitate, de succes devin mai trainice – si partenerii se simt cu adevarat impliniti in cadrul lor.
        Si fiecare isi pune intrebarea : cum sa ma implic mai bine astfel incat si eu si partenerii sa obtinem mai mult succes ? Aceasta este o alta diferenta fata de alte tipuri de relatii, in care partenerii sunt interesati doar de intrebarea : cum sa fac astfel incat celalalt sa castige mai putin si eu mai mult ? Spre deosebire de primul caz, in care oamenii sunt animati de iubire, cel de-al doilea caz are ca ‘participanti’ oameni animati de frica. Sunt cele doua sentimente esentiale ale universului, din care deriva toate celelalte sentimente, emotii considerate ‘pozitive’ sau ‘negative’. Iar ele sunt intemeiate pe ‘harta mentala’ a fiecaruia, pe modul in care persoana in cauza a ajuns sa priveasca viata datorita propriei programari.
        Specialistii in comunicare si relatii au formulat cinci paradigme ale interactiunii umane. Le voi prezenta pe scurt, fara nici un comentariu personal.  
        1. win-lose (eu castig – tu pierzi). Astfel de oameni sunt preocupati numai de ei. Vor ca ei sa castige – dar nu numai atat, ei vor si ca ceilalti sa piarda. Vor cu tot dinadinsul sa obtina succes pe seama pierderii altuia (altora). Sunt oameni manati de orgolii, comparatii, competitii, ambitia pentru pozitii si putere. Pentru a obtine ‘victoria’ folosesc o abordare autoritara intemeiata pe propria pozitie, propriile posesiuni (in general financiare) sau propria personalitate. 
        2. lose-win (eu pierd – tu castigi). Cei ce aleg sa piarda si sa-i lase pe altii sa castige arata altora consideratie dar nu au curaj sa se exprime si sa actioneze pe baza sentimentelor si credintelor lor. Ei nu cer nimic si nu asteapta nimic – deci sunt relativ usor de ‘multumit’. In ciuda calmului aparent, sunt persoane care isi reprima multe emotii. Cand si le exprima, de multe ori ‘rabufnesc’ ineficient, dar atunci cand reusesc sa si le controleze pot veni cu idei si solutii excelente. 
        3. win (eu castig). Astfel de persoane se gandesc numai cum sa castige ele insele. Nu vor in mod necesar ca altii sa piarda, dar vor ca ei personal sa aiba de castigat, in primul rand. Sunt oameni care “gandesc independent in situatii de interdependenta”, fara a fi sensibili sau constienti de nevoile altora. Acest lucru se datoreaza ‘mentalitatii de lipsa’ mostenita de la persoane apropiate sau experimentata in propriile evenimente din viata, care i-au intarit convingerea, ‘harta realitatii’ conform careia “in lume nu sunt destule (bani, iubire, siguranta, bunuri s.a.) asa ca trebuie sa ajung eu primul la ele, sa ma asigur din timp.” 
        4. win-win (eu castig – tu castigi). Acestia sunt oameni care aleg sa castige si care se asigura ca si altii castiga din interactiunea cu ei. Oamenii cu astfel de paradigma (harta a realitatii) isi fac timp pentru a cauta solutii care ii vor face multumiti pe ei insisi si ii vor satisface si pe altii. Ei cauta beneficiul mutual, avand relatii ‚cooperative’, nu ‚competitive’. Oamenii comunica mult si eficient, cu mult curaj, deschidere si sinceritate, ajungand la un consens sau, in cel mai rau caz, la un compromis dublu avantajos.
         5. win-win or no deal (eu castig – tu castigi, altfel ‘nu facem afacerea’). Astfel de persoane cauta mai intai varianta 4, win-win. Depun toate eforturile pentru a o obtine, si daca nu reusesc sa gaseasca cea mai buna solutie, “agree to disagree agreeably”, cum spun englezii. Altfel spus, isi recunosc limitele si cad de acord ca nu au reusit sa se inteleaga in beneficiul mutual, intrerupand de comun acord relatia (de orice fel ar fi ea). 
        Puneti-va intrebarile : in propriile relatii interumane, in ce categorie va incadrati, predominant ? Care credeti ca sunt avantajele pentru dvs. (ale faptului ca faceti parte din acea categorie) si care sunt dezavantajele ? In cadrul fiecareia dintre categorii putem distinge usor emotia esentiala simtita de participanti. Este ea adevarata in cazul dvs. ? La ce va este de folos si la ce nu ? (pentru ca sunt si avantaje si dezavantaje in cadrul fiecareia din cele 5 paradigme).
        Adevarul este ca primele 3 modele sunt cele ce predomina in majoritatea relatiilor interumane. Si oamenii obtin un fel de ‘succes’ – dar nu este durabil, dupa cum ajung la un moment dat sa se convinga. Succesul nu inseamna „care pe care“, sau reusita celui mai puternic, sau reusita mea fara a-mi pasa de altul. Succesul autentic profund si de durata este intemeiat pe relatii interumane de calitate, in care ambele parti au de castigat.
       Adevaratul succes incepe cu intelegerea propriilor semeni. Se spune ca toti oamenii pot sa devina cineva daca exista o persoana care ii intelege si crede in ei. De obicei oamenii nu au incredere in ei insisi ; iar greutatile vietii rareori ii infrang pe oameni, lipsa de incredere in propriile forte face de obicei acest lucru. Cu putina incredere in ei insisi oamenii pot face lucruri miraculoase ; fara ea, viata devine o povara.
        De fapt, menirea celor ce cauta succesul este tocmai sa aiba incredere in oameni, in potentialul lor imens, chiar daca este acoperit sub masti de neputinta sau respingere. Cineva spunea : „Trebuie sa ai o credinta extraordinara in puterea iubirii ca sa refuzi sa urasti pe cei care se poarta urit. Totusi, in acest refuz sta gratia noastra.“
        Putem da cu totii dovada de o astfel de ‚gratie’ ? Eu sunt convins ca DA.

O scurta lectie despre relatiile interumane :

  
             Cel mai nesemnificativ cuvânt : Eu.
             Cel mai important cuvânt : Noi.
             Cele mai importante doua cuvinte : Va mulțumesc.
             Cele mai importante trei cuvinte: Totul este iertat.
             Cele mai importante patru cuvinte : Care este părerea dvs. ?
             Cele mai importante cinci cuvinte : Ai făcut o treaba buna.
             Cele mai importante sase cuvinte : Vreau sa te înțeleg mai bine. 
                                                                     
                                                                                                                 John Maxwell

in curand o sa avem si site :

 am facut si o sigla( de fapt mai multe) 


vreau sa vad care sunt părerile voastre pentru sigla câștigătoare
1.

asta e în top five.

2.

Pe aceeași temă...

 3,

 4,

5,

merg si pe simboluri

6,

7,      

8.

9.

10.

 Care e câstigatoare...?

Contează și părerea voastră


 

Despre iertare

Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective. 


Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.
Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.
O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.
Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane. 

De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine. 

In cutia ta cate piersici sunt... si ce ai de gand sa faci cu ele??