Te aștept, să te cunoști și să recunoști puterea ce stă în tine pentru a face orice schimbare îți dorești în viața TA!
marți, 11 decembrie 2012
Povesta tamplarului
Doi fraţi care trăiau în gospodării alăturate au avut un conflict. A început cu o mică neînţelegere şi a luat amploare până când s-a produs dezbinare între cei doi. Totul a culminat cu un schimb de cuvinte dure, urmate de săptămâni de linişte.
Într-o dimineaţă, cineva a bătut la uşa fratelui mai mare. Când a deschis uşa a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie.
"Caut de lucru pentru câteva zile, a zis străinul. Poate aveţi nevoie de mici reparaţii aici, în gospodărie, eu v-aş putea ajuta".
"Da, a zis fratele mai mare. Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuieşte vecinul meu. Mă rog, de fapt este fratele meu mai mic. Vreau să construiesc un gard de doi metri înălţime, nu vreau să-l mai văd.
Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aş vrea ca până mă întorc diseară, dacă se poate, să fie gata".
Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. Aproape de asfinţit, când s-a întors de la câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vede, fermierul a făcut ochii mari şi a rămas cu gura căscată.
Nu era deloc un gard de doi metri. În locul lui era un pod care lega cele două gospodării peste râu.
Tocmai în acel moment vecinul lui, fratele cel mic, venea dinspre casa lui şi, copleşit de ceea ce vedea, şi-a îmbrăţişat fratele mai mare şi i-a spus:
"Eşti un om deosebit, să te gândeşti tu să construieşti un pod aşa de frumos după tot ce ţi-am spus şi ţi-am făcut!
Iartă-mă, frate!" . Şi s-au iertat.
Tâmplarul, văzându-şi treaba terminată, începu să-şi adune uneltele ca să plece intr- ale sale.
"Aşteaptă, stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai câteva zile. Am mult de lucru pentru dumneata".
"Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar mai am multe poduri de construit."
"OAMENII CONSTRUIESC PREA MULTE ZIDURI SI PREA PUTINE PODURI " (Isaac Newton).
Articol preluat http://ciupercaniculina.blogspot.ro/
luni, 10 decembrie 2012
Este cearta cel mai nociv factor într-o relație de cuplu?
În viziunea mea cearta în cuplu reprezintă o luptă a
celor doi parteneri pentru îmbunătățirea relației sau pentru dobândirea
unor schimbări dorite. Nimeni sau probabil foarte puțini oameni se
ceartă de dragul acțiunii în sine, fără să aibă un motiv, o nevoie sau o
dorință. Cearta în general, și în cuplu în special este un fenomen
bogat în emoții, interpretări, modificări chimice la nivelul creierului
și o serie de reacții comportamentale care sunt o formă răspuns la toate
exploziile lumii interioare.
Cum ajungem la ceartă?
Cearta sau lupta cu persoana iubită este
aceea perioadă în care reacțiile sau manifestările celuilalt sunt atât
de intens percepute de către noi încât amigdala, (regiunea din creier responsabilă cu gestionarea emoțiilor) care funcționează ca un sistem de alarmă, se activează și transmite mesaje de PERICOL! PERICOL! PERICOL! Acestea
sunt momente în care chiar și cei mai pașnici oameni, structurile
introvertite sau persoanele cu bune strategii de auto-reglare
emoțională, au manifestări intense și reacții care ne pot surprinde.
Toate acestea sunt caracteristici ale ființei umane și denotă reacții
absolut firești în situații de pericol sau amenințare. Principala
funcție creierului uman fiind aceea de a asigura supraviețuirea noastră
și nu aceea de a asigura raționalitatea și moralitatea în orice
situație.
Cei mai mulți dintre noi avem tendința de
a percepe cearta în cuplu ca fiind ceva ce denotă lipsa de iubire și un
semnal pentru o catastrofă relațională. Studiile clinice și
experiența practică ne arată că lucrurile nu stau chiar așa, cearta și
diferențele de opinie sunt elemente specifice chiar și cuplurilor
fericite și denotă normalitate și sănătate. Sue Johnson
(cel mai apreciat terapeut de cuplu din lumea la ora actuală) este de
părere că dacă într-un cuplu nu apare cearta înseamnă că partenerii sunt
foarte sensibili la luptă și acesta nu este un semn de sănătate pentru
nicio relație. Tot dr. Johnson spune că Este extrem de dificil să dansăm împreună uitându-ne mereu la unde punem piciorul! În
trecut, cele mai multe strategii psihologice de îmbunătățire a
relațiilor de cuplu erau centrate pe reducerea luptelor (certurilor)
dintre parteneri, azi însă se acordă o importanță mai mare atât
apropierii emoționale cât și acceptării celuilalt ca ființă umană
complexă (cu bune și rele).
Cum este un cuplu fericit?
Atunci când partenerii unui cuplu resimt un nivel crescut de distres (stres negativ) primul pas este de a analiza care este dansul negativ pe care-l repetă, care este pasul la care s-au blocat.
Odată identificat acest blocaj, este important să recurgem la
dezvoltarea abilităților de conectare emoțională la celălalt. Această
conectare emoțională înseamnă transmiterea unor mesaje de genul: sunt
aici pentru tine; contezi pentru mine; ești special/ă pentru mine; am
încredere în tine; poți să-mi împărtășești din fricile tale. Toate aceste mesaje sunt răspunsuri emoționale la nevoi umane firești: am nevoie de tine; vreau să fiu important/ă pentru tine. Dacă
într-un cuplu aceste nevoi sunt împlinite cei doi pot să treacă peste
orice obstacol sau provocare a vieții (probleme de sănătate, dezastre
naturale, pierderi, etc.). Căsătoria sau relația de cuplu fericită este
clădită pe o relație emoțională puternică, pe încredere și siguranță.
Dacă o persoană are acces la o astfel de relație emoțională atunci sunt
percepute schimbări semnificative și la nivelul încrederii în sine, a
încrederii în lume și ceilalți, se îmbunătățesc abilităților de a face
față stresului și chiar sănătatea fiziologică este mai bună.
În aceste condiții evitarea certurilor
este nu doar imposibilă dar și inutilă, ceea ce contează cu adevărat
este să ne apreciem pentru curajul de a pune în cuvinte nevoile noastre
de schimbare, de a încercat să-l ajutăm pe celălalt să înțeleagă de ce
vrem schimbarea și de a face tot posibilul ca cei de lângă noi să se
simtă în siguranță. Într-un moment de ceartă este mult mai util să
vorbim despre propriile emoții decât să analizăm comportamentele
celuilalt. De asemenea ne putem asuma faptul că cearta ne-a speriat atât
de tare încât în cât am simțit să lumea noastră se prăbușește.
Concluzii:
În concluzie este important să ne
reamintim faptul că cercetările psihoterapeutice dovedesc că orice
durere poate fi vindecată și leziunile unei relații pot fi remediate
dacă ne pasă de celălalt și îndrăznim să dăm și să primim compasiune.
Cearta nu este un barometru potrivit pentru analiza problemelor din cuplu, un criteriu mult mai bun este reprezentat de distanțarea emoțională, lipsa
suportului și a încrederii în ajutorul venit din partea celuilalt.
Dorința de a fi important/ă pentru celălalt nu este un semn de
vulnerabilitate sau de imaturitate emoțională, ci este o caracteristică a
noastră a ființelor umane.
Când într-o situații tensionată (o
ceartă) unul dintre parteneri intră la atac (blamează, critică și acuză)
iar celălalt intră în defensivă (se apără, se închide, se retrage) și
cei doi nu sunt conștienți de acest dans și-l repetă la infinit
pe o placă de mult expirată, atunci putem spune că cearta este
periculoasă deoarece îl transformă pe celălalt în inamicul nostru
numărul unu. În astfel de situații abilitățile de comunicare sunt
importante dar nu suficiente, avem nevoie de abilitatea de a ne detașa
și de a analiza ce se întâmplă cu adevărat, cum am ajuns la acest dans
și cum contribuim noi la menținerea acestui dans. De asemenea este
important să recunoaștem faptul că celălalt nu este un inamic, ci un
suflet care suferă pentru că s-a blocat alături de noi într-un dans
învechit. În astfel de situații schimbarea partenerului nu este soluția
cea mai bună, este recomandat să învățăm un nou dans care să se
potrivească mai bine cu ceea ce suntem în prezent.
Articol preluat de pe blogul: Mămica Urbană
Abonați-vă la:
Postări (Atom)