Mulțumesc, 2014!

Iata un exercitiu pe care il fac de cativa ani, pentru a lăsa în urmă această perioadă și a fi pregătită pentru alta. 

Scurt și la subiect: Ai nevoie de câteva foi și un pix. Dacă simți nevoia să și colorezi, simte-te liber să o faci.

Ce ai învățat în acest an?

Scrie cinci succese și ce ai învățat din ele. Cum ai ajuns să ai rezultate bune? Ce acțiuni ai făcut? Cine ai devenit pe parcursul realizării obiectivelor tale? 

Dar eșecuri? Unde consideri că ai eșuat? Ce ai făcut sau nu ai făcut pentru a ajunge aici? Ce ai învățat din aceste situații?

Las în urmă

Gândește-te la ce vrei să se încheie în acest an. Proiecte neterminate de care nu mai vrei să te ocupi și-ți iau din energie, oameni, amintiri. Hotărăște conștient ce lași în urmă și scrie. 

Iau cu mine

Aici notează lecțiile învățate în acest an, ce vrei să continui să explorezi și în anul ce vine și ce proiecte vrei să aibă continuitate și în 2015. 

Ce te face fericit? 

Ce activități, oameni, experiențe te fac fericit? Ce poți face în 2015 să fie cel mai bun an al tău? Ce îți dorești cu adevărat? 

Scrie minim cinci scopuri mari care te pot duce acolo unde îți dorești și cinci acțiuni mici, care te fac fericit. În 2015, fă minim un lucru pe zi care îți dă o stare de bine. 

Unde pierzi energie?

Oricât de determinat și pasionat ai fi, energia este limitată. De obicei, facem lucruri care nu contează pentru noi și ne concentrăm în mai multe direcții, apoi ne simțim vlăguiți pentru a mai face lucrurile cu adevărat importante. Scrie ce activități îți scad din energie și vezi unde și ce poți modifica pentru ca în noul an să-ți gestionezi mai bine energia și timpul. 

Te iert pentru…

Scrie persoanele și experiențele cărora vrei să le dai drumul. Poți scrie chiar și o scrisoare, care să înceapă cu “Te iert pentru…” Observă ce ai învățat de la persoanele din viața ta (mai ales acelea care te-au rănit) și dă-le drumul. Dă-ți ție drumul. Meriți să fii liber. 

Mă iert pentru…

Pe tine pentru ce te ierți? Ce regreți din acest an și ce greșeli ai făcut? Nu te judeca, doar observă. Și scrie-ți și ție. Decide să te ierți și amintește-ți că ai făcut ce și cum ai știut tu mai bine. Regretele nu-și au rostul că nu te mai poți întoarce în timp. Așa că, dă drumul învinovățirii și spune-ți cu un zîmbet pe față “Mă iert pentru…”

Te iubesc

Gândește-te la toate persoanele importante din viața ta, pe care le iubești. Alege apoi trei persoane și sună-le, spunându-le ce rol important au.

Mă iubesc

Cum ai stat cu iubirea de sine în acest an? Ce apreciezi la tine și de ce calități ești mândru? Scrie-ți mare pe o foaie “Mă iubesc și mă accept așa cum sunt. “

Mulțumesc

Scrie 50 de motive pentru care ești recunoscător. Mulțumesc pentru…Este ceva magic!

Fă curățenie la sfârșit de an și gândește-te cu recunoștință la el. Ai încredere că te așteaptă ceva frumos și depinde doar de tine să faci din 2014 un an mai bun. 

Gunoiul nu îl ții în casă sub covor pentru că oricât de bine ai decora camera, peste o vreme începe să pută. Nu fă asta nici cu viața ta. Du gunoiul afară și decorează-ți sufletul. Spune-ți “Dau drumul cu recunoștință acestui an din viața mea.” Și dă-i drumul. Nu sta pe loc, căci în timpul ăsta poți face lucruri atât de utile…Privirea ta să fie orientată spre prezent și viitor. Trecutul s-a dus și e mort. Ceea ce contează e ce alegi tu să faci de acum înainte.

Sursa:internet

Iluzii pe care le intretinem in relatii

De multe ori te afli in relatii care nu sunt ceea ce iti doresti si tu stii asta. Si totusi ramai. De ce?
1. Pentru ca iubesti o parte din el/ea
2. Pentru ca ti-e frica de singuratate
3. Pentru ca traiesti prin procura – te implinesti prin ceva ce celalalt are: frumusete, bani, succes, talent
Iti iubesti partenerul pentru anumite calitati care te atrag si pe de alta parte il  respingi si suferi din cauza nepotrivirilor dintre voi doi. Lucrurile pe care le iubesti te tin blocat in aceasta relatie.

   Cel mai adesea intretii cateva iluzii

• Partenerul se va schimba daca vei reusi sa il faci sa inteleaga sau sa vrea asta. Sau va avea singur o epifanie intr-o buna zi, asa cum in special femeile spera ca barbatii sa le inteleaga nemultumirile fara ca ele sa comunice direct si clar ceea ce isi doresc.

• Incerci sa te convingi singur ca ceea ce te tine in relatie este suficient si ca nu vei mai gasi asta intr-o alta relatie.

• Iti este oricum mai bine in relatie decat singur.

Rational, tu probabil stii ca ar trebui sa renunti. Nevoile si atasamentele fata de partener insa te tin blocat. Eu-l tau rational si eu-l tau emotional au nevoi diferite. Aceste trairi conflictuale pot crea in timp depresie, anxietate, atacuri de panica.
Te vei simti slab, confuz, si vei fi dezamagit de tine insuti ca nu poti lua hotararea pe care stii ca ar trebui sa o iei. Cu cat petreci mai mult timp in aceasta nehotarare, cu atat de dezintegrezi mai mult ca si eu, ca si imagine de sine, ca si certitudine a ceea ce vrei sau a ceea ce iti face bine.
Cum sa depasesti aceste grave erori de gandire?
1. Intelege profund ca oamenii se schimba foarte greu. De obicei o fac in urma unor suferinte intense. Foarte greu o fac in urma certurilor sau reprosurilor. Daca mergeti la un psihoterapeut (bun) exista mai multe sanse sa negociati diferentele dintre voi intr-un compromis satisfacator. Putine cupluri o fac insa.
Deci cel mai probabil nu se va schimba, daca el/ea nu intelege profund ca intr-adevar greseste si isi doreste cu adevarat sa ramana in aceasta relatie si sa va fie bine. Uneori insa, partenerul poate fi chiar dependent de drama.
Chiar si daca isi doreste sa se schimbe insa, uneori schimbarea ar trebui sa fie foarte mare. Prea mare. Uneori oamenii evolueaza in directii diferite intr-o relatie sau pur si simplu efortul de a se schimba in directia dorita de partener este mult prea mare.
Cand intri intr-o relatie, nu o face cu gandul ca se va schimba. Dintr-un extrovert nu va deveni niciodata introvert, o persoana zgarcita nu se va metamorfoza niciodata intr-o persoana generoasa, un om foarte dezordonat nu va deveni niciodata obsedat de ordine, la fel cum un filosof sau artist nu va deveni o persoana foarte pragmatica.
Desigur, vei invata sa manipulezi si sa santajezi emotional pentru a obtine ceea ce vrei. Lacrimi, amenintari, gelozii, controlul prin sex, toate sunt metode la fel de bune temporar si de ineficace in final. Si probabil ca vei obtine sporadic, partial si cu un gust amar in final ceea ce iti doresti. Dar cat poti continua astfel?
Analizeaza atent diferentele dintre voi si decide cu care poti trai si cu care nu. Nu te vei putea minti la nesfarsit.
2. Ceea ce te tine in relatie, pe langa iubirea fata de lucrurile frumoase din celalalt, sunt si niste nevoi sau carente din viata ta pe care celalalt ti le implineste.
Pot fi nevoi materiale, nevoia de statut, comfortul emotional dat de siguranta unui partener, alungarea fricii de singuratate. Toate acestea sunt la fel de puternice, daca nu chiar mai intense uneori decat iubirea ce o ai pentru el.
In multe relatii in care iubirea este hartuita de certuri si nepotriviri, partenerii raman datorita atasamentului creat in timp, a fricii de a nu pierde in general, si a fricii de singuratate si de necunoscut ce urmeaza unei despartiri.
Multi se gandesc ca mai bine raman in relatie pana apare altcineva cu care sa inceapa o noua relatie.
Probabilitatea ca aceasta sa se intample este mult mai mica, din moment ce iluzia relatiei in care esti te face sa nu simti atat de intens nevoia de iubire care te-ar face sa depui eforturile necesare gasirii unui nou partener.
Vei avea uneori zile si momente bune in relatia actuala care te vor face sa uiti  problemele reale si sa speri ca poate, poate, lucrurile se vor rezolva.
Cu cat trece mai mult timpul in care te complaci in relatie, cu atat iti va fi mai greu sa faci schimbarea. Cu atat tu, partnerul si relatia va veti degrada.
De multe ori insa oamenii prefera sa distruga total iubirea si relatia in care sunt pentru a putea renunta intr-un final la ea, tocmai pentru ca a atins cel mai umilitor nivel posibil.
Lupta dintre cei doi si reprosurile alternate cu momente sporadice de tandrete si armonie, atat cat a mai ramas, vor crea o dependenta de partener similara unei dependente de un drog.
Frica de necunoscut si de singuratate te pot face sa te minti singur, fie ca nu e atat de rau, fie ca nu vei mai gasi pe altcineva, fie ca lucrurile se vor schimba. Mai ales ca de multe ori, pus in fata ultimatumului, disperarea il va face pe partener sa promita ca se va schimba.
Trebuie sa inveti insa sa spui nu.
Trebuie sa inveti sa nu mai dai o mie de sanse.
Trebuie sa inveti sa iti invingi fricile.
Trebuie sa inveti sa te iubesti suficient de mult ca sa vezi ca meriti mai mult decat o relatie second hand.
Trebuie sa inveti sa nu renunti la visul tau de iubire.
Trebuie sa inveti sa citesti semnele necesare care iti spun din timp daca partenerul este sau nu este ceea ce tu ai nevoie.
Trebuie sa inveti sa iti iei forta si validarea din surse multiple astfel incat nevoia de o persoana in viata ta sa nu fie mai mare decat iubirea fata de acea persoana.
Trebuie sa inveti sa nu faci compromisuri care te fac nefericit.
Trebuie sa ai asteptari mai mari de la viata ta si sa nu te multumesti cu firimituri de la ospatul zeilor.

Sursa: www.artdevivre.ro

NOI GRUPE DE DEZVOLTARE EMOTIONALA SI A ABILITATILOR SOCIALE!!

DOAR AZI,29.11.2013,  pretul pentru toate cele sapte module (perioada 12.12.2013-30.01.2014) este de 200 ron!!!!

Cabinetul Psihologic Raluca Bădeliţă organizează   noi grupe de dezvoltare personala pentru copii. Se vor forma  grupe in funcţie de vârsta copiilor înscrişi.


Grupa 6-8 ani     Devenim autonomi si încrezători!

Grupa 9-11 ani   Devenim adaptaţi si comunicativi!

Grupa 12-13 ani Devenim responsabili si echilibraţi!
 

Vom veni in întâmpinarea copiilor cu tehnici expresiv-creative si distractive, specifice vârstei lor.

Sentimentul apartenenţei la grup încurajează autenticitatea fiecărui copil, deschiderea faţă de sine şi faţă de ceilalţi. Copilul se va simţi apreciat aşa cum este el, confirmat şi valorizat. Va deveni mult mai sigur pe sine, mai implicat, fără a se teme de eşec sau de judecata celorlalţi.
 
 Durata: 7 module, modulele se vor desfăşura o dată la două-trei săptămâni (după-amiaza, intre 16:30-18:00 sau sâmbăta 11.00-12.30)
Preţ: 40 lei/modul. (Vino cu cu prieten si plătiți, fiecare,35 Ron/modul)
Înscrieri in limita locurilor disponibile - grupe de maxim 10 copii.
 
Adresa : Sediul EduMax, Zamca

Traineri: 
Raluca Bădeliţă, psiholog clinician si  psihoterapeut de familie si cuplu specializat in consilierea copiilor si adolescenților, psiholog acreditat Colegiul Psihologilor din România.

Anda Panţiru,Profesor cu o experienţa de 13 ani in învăţământul primar.

Va așteptăm cu drag!



Contact: Pentru detalii şi  înscriere contactaţi-ne la 0745832400 sau   0741151795
sau ralucabadelita@yahoo.ro  sau dezvoltarepersonalasuceava@gmail.com

100 sfaturi pe care un parinte ar trebui sa le dea copilului sau (2)

În această listă, vei descoperi de idei și sfaturi despre ce ai putea ca părinte să-l înveți pe copilul tău de acum (sau cel nenăscut încă) și cum să te asiguri că va ajunge un adult responsabil și matur.

Sa continuam lista de sfaturi pe care un parinte ar trebui sa le dea copilului sau:

51.  Lasă-l să termine ce are de spus. Știu că e greu, mie însumi mi se pare dificil, mai ales că fiul meu ar putea vorbi ore întregi fără întrerupere. Ideea este să arăți că este ascultat și că părerile sale sunt importante pentru tine. Pune-i întrebări care să-i arate că-l asculți. 

52.  Încurajează-l să înceapă o colecție – timbre, monede, abțibilduri, mașinuțe, etc.

53.  Insistă să se spele pe mâini înainte de masă.

54.  Cere-i să stea pe scaun la masă când mănâncă. De preferat cu televizorul oprit.

55.  Du-l cu mașina la evenimente speciale. Fii disponibil pentru el în astfel de momente, inclusiv să-l iei cu mașina la ora stabilită. Du-i și pe prietenii lui. Astfel vei avea ocazia să-i cunoști.

56.  Încurajează-l să vorbească despre visele sale, despre ce își dorește să facă în viitor. Povestește-i despre ale tale.

57.  Prezintă-l altor oameni pe care îi respecți. Descrie-i calitățile pe care le respecți la aceștia, astfel încât el să le poată modela.

58.  Nu îl critica ca și ființă, fă observații doar asupra comportamentelor sale sau a lipsei de efort: “Ai făcut/este dezordine la tine în cameră“, iar nu “Ești mereu dezordonat” sau și mai rău “Ești nesimțit“.

59.  Lasă-l să aleaga el bradul de Crăciun din piață. Chiar dacă nu va fi cel mai frumos brad, va fi cel ales de el. 

60.  Implică-l în hobby-urile tale.

61.  Încurajează-l să creadă în Moș Crăciun. În iepurașul de Paște. În zâne și magi. Îi va dezvolta admirația față de complexitatea lumii.

62.  Încurajează-l să fie prieten cu copii români, cu cei maghiari, turci sau cu copii chinezi care nu rup o vorbă în românește. (Chiar s-a mutat o familie de chinezi lângă noi și mă gândeam că fiul meu va copilări împreună cu ei)

63.  Dacă îți vei petrece timp cu el și prietenii săi atunci când este tânăr, nu va fii 100% reticent să iasă cu tine și prietenii săi când va deveni adult. 

64.  Dă-i o foaie mare de hârtie, pensulă și culori. Încurajează-l să mâzgălească. Explică-i că nu este Ok să facă același lucru pe pereți. O va face oricum. Acceptă asta.

65.  Cere-i să își facă temele singur. Ajută-l, dar nu le fă tu.

66.  Verifică-i temele, împreună cu el. Nu îl lăsa să fie complet independent la școală. Spune-i și arată-i cât de importante sunt pentru tine studiile sale.

67.   Învață-l că doar pentru că nu este cel mai bun, nu înseamnă că nu se poate distra.

68.  Povestește-i despre Dumnezeu, Isus, Fecioara Maria, Moise. Începe asta de cînd este mic. Îl va ajuta să-și dezvolte viața spirituală ca adult.

69.  Învață-l să se roage la Dumnezeu. Încurajează-l să o facă. Chiar și atunci când Dumnezeu îi va răspunde la rugi cu un “Nu“ .

70.  Învață-l să creadă că primește în măsura în care a dat. În orice domeniu al vieții.

71.  Iartă-i greșelile. Învață-l că iertînd pe cineva nu ești slab, nici fraier.

72.  Un copil își poate pierde lucrurile. Un copil care și le pierde și nu-i sunt cumpărate la loc, va învăța să nu le piardă.

73.  Insistă să-și ia un job de vară cât mai repede. Probabil că nu va fi încântat de idee, insistă oricum să o facă. Dacă își dezvoltă de tânăr obiceiul de a lucra, va avea un avantaj ca și adult.

74.  Învață-l să nu facă pariuri pe care nu-și permite să le plătească.

75.  Învață cântece pentru copii  și cântați-le împreună. Chiar dacă veți exaspera vecinii.

76.  Măsoară-ți limbajul. Cuvintele dure nu mai pot fi luate înapoi.

77.  Du-l într-un loc unde a avut loc o bătălie. Explică-i că mulți oameni au murit pentru libertatea țării.

78.  Dacă aveți drum în București, arată-i clădirea Senatului și a Camerei Deputaților. Explică-i pe scurt despre cum este condusă o țară. Folosește un limbaj adecvat, indiferent de părerea pe care ai putea-o avea față de senatori și deputați.

79.  Învață-l că e mult mai ușor să piardă încrederea cuiva, decât să o câștige.

80.  Ajută-l să facă o listă cu oamenii pe care îi admiră cel mai mult și vorbiți despre calitățile acestora. Nu te lăsa afectat dacă nu ești în listă.

81.  Întotdeauna vorbește pozitiv despre profesorii săi, de față cu el. Cere-i să procedeze la fel.

82.  Cere-i să pună înapoi lucrurile tale, atunci când ți le ia. Procedează la fel cu lucrurile lui.

83.  Învață-l să nu se urce niciodată într-o mașină condusă de cineva care a băut.

84.  Nu-i citi jurnalul personal. Niciodată!

85.  Acceptă că nu îi vei putea repara inima rănită. O poți doar alina.

86.  Învață-l să-și stabilească obiective și să lucreze pentru a și le realiza. Începe cu lucruri mici.

87.  Pretinde ca respectul tău să fie câștigat, meritat. El nu este implicit.

88.  Arată-i ce și cum poate învăța din eșecuri.

89.  Nu uita că el te va urmări cum îți tratezi părinții. Și va proceda la fel cu tine, când va fi adult.

90.  Povestește-i cine au fost bunicii lui (dacă nu mai trăiesc). Dacă da, încurajează-l să petreacă timp cu ei, trecând peste orice fricțiuni ai putea avea cu aceștia. 

91.  Nu-l acoperi când a făcut greșeli. Va învăța că poate scăpa. Cere-i imediat să-și asume responsabilitatea pentru faptele sale. Nu te procupa de sentimentele sale, confruntă-l. Iar după ce incidentul s-a rezolvat, treci peste el.

92.  Nu-l critica în fața prietenilor săi.

93.  Nu-i pune un televizor în cameră.

94.  Învață-l să fie punctual și să anunțe dacă întârzie. Întotdeauna.

95.  Niciodată să nu-i permiți să-ți răspundă obraznic. Nici ție, nici soțului/soției.

96.  Învață-l să folosească un deodorant. Și întreaga casă îți va mirosi mai bine.

97.  Învață-l că nu există obiect care să merite să fie furat.

98.  Încurajează-l să-și asculte instinctul. Dacă ceva pare în neregulă, probabil așa este.

99.  Învață-l că își poate depăși frica doar trecând prin ea.

100.                      Spune-i cât mai des “Te iubesc“.

Si 101: 101 vreau sa-l completezi tu. Ce l-ai învăța pe copilul tău, de acum sau pe care îl vei avea cândva? Ce crezi că ar trebui să știe legat de viață, iar tu ca parinte ar trebui să-l înveți?

100 sfaturi pe care un parinte ar trebui sa le dea copilului său (1)

Se spune că există două căi de iluminare spirituală: să te izolezi pentru douăzeci de ani într-o peșteră, unde să meditezi sau să fii părinte. În mod sigur îți trebuie maturitate, mult calm și răbdare ca acel copil frumos să devină un adult echilibrat . 

În această listă, vei descoperi 100 de idei și sfaturi despre ce ai putea ca părinte să-l înveți pe copilul tău de acum (sau cel nenăscut încă) și cum să te asiguri că va ajunge un adult responsabil și matur.

1.      Învață-l să fie meru cel care este el, iar nu cine ești tu: de ex. nu-i cere să devină violonist, doar pentru că tu ai fi vrut să fii. La fel cu alte persoane din anturajul său. 

2.      Spune-i cât te bucură reușitele sale și nu te concentra pe ceea ce nu a făcut bine.

3.      Cere-i părerea despre lucruri care sunt importante pentru tine.

4.      Încurajează-l să pună întrebări și să discute respectuos cu alți oameni – inclusiv doctorul, polițistul, profesorii sau orice altă poziție importantă. Cere-i să le respecte autoritatea, dar să nu se simtă inferior în fața ei.

5.      Învață-l că uneori vei face greșeli. Când o faci, recunoaște-o. 

6.      Când greșești față de el, cere-ți scuze. Cere-i să facă la fel când a greșit față de tine.

7.      Spune-i că este OK să facă greșeli, toată lumea greșește. Cere-i să și le asume și să le repare, cu ajutorul tău dacă e cazul. Ajută-l să repare ce a greșit.

8.      Învață-l să dea mâna ferm.

9.      Cere-i să privească lumea în ochi atunci când salută sau vorbește cu cineva. Obișnuiește-te să-l privești când îi vorbești.

10.  Ești părintele său, nu prietenul său. Dacă nu înțelegi care este diferența dintre cele două, gîndește-te ce debusolat se va simți când prietenul său îl va disciplina.

11.  Ești părintele său și prietenul său. Pare că ar contrazice precedenta, dar nu o face. Uneori ești tătic, alteori ești tată. Uneori ești mămică, alteori mamă. Copilul are nevoie de amândouă. Eu nu am înțeles lecția asta până când mi-a deschis ochii o prietenă.

12.  Respectă-ți partenerul de cuplu, în prezența copilului și în afara ei. Învață-l că într-un cuplu respectul reciproc este esențial. Poate mai important ca dragostea.

13.  Învață-l că ora de somn este importantă. Respectă-i-o și cere-i să o respecte și el.

14.  Învață-l cum să te sune la lucru. Răspunde-i întotdeauna la telefoane. Dacă e prea mic ca să sune, învață-l să ceară adulților cu care stă (bunica, îngrijitoarea, mama, etc) să te sune. Răspunde la telefoane.

15.  Cere-i să curețe după el. Dacă este prea mic, curatati impreuna dezordinea pe care a făcut-o. Învață-l că el trebuie să-și curețe. Sau măcar să ajute.

16.  Dacă a stricat ceva, cere-i să te ajute când repari. Chiar dacă asta înseamnă doar să-ți dea o șurubelniță, învață-l că este responsabil pentru faptele sale. Spune-i că el a stricat și trebuie să participe la reparare. Mi se pare ciudat să aud de situații în care copii distrug întreaga casă, iar în timp ce părinții pun totul la punct, copii se uită la televizor. Părinții devin astfel sclavii copiilor.

17.  Învață-l să dea înapoi lucrurile împrumutate de la alții. Și să-și ceară înapoi lucrurile pe care alți copii i le-au luat cu împrumut. Explică-i că nu trebuie să-i fie rușine pentru asta.

18.  Explică-i că jucăriile, dulciurile și orice alt lucru costă bani. Explică-i că mergi la lucru ca să câștigi bani (dacă ai o afacere, adaptează). Nu îl lăsa să creadă că banii îi primești în mod magic de la bancomat. Copilul meu ajunsese la un moment dat să creadă că bancomatul este o mașină magică care produce bani. 

19.  Când mergi să plătești facturi ia-l cu tine. Explică-i că ai plătit curentul, gazul, rata la mașină, etc  - cu cuvinte potrivite vârstei sale. O carte foarte bună despre educația financiară a copiilor este Copil Bogat, Copil Isteț, scrisă de Robert Kiyosaki. Citește-o.

20.  Nu îi cumpăra tot ce îți cere, chiar dacă ți-o permiți. Uneori spune-i că nu aveți bani. Este bine să învețe că nu primește 100% tot ce își dorește.

21.  Învață-l că nu există nimic gratuit. Totul are un preț, nu neapărat în bani.

22.  Învață-l să nu fie risipitor: să stingă lumina când iese din cameră, să nu arunce la gunoi lucruri bune. Sunt fapte mici, care vor constitui fundația viziunii sale de adult legat de gestiunea banilor și a resurselor în general.

23.  Încurajează-l să economisească: ia-i o pușculiță și încurajează-l să pună bani deoparte pentru o excursie, o bicicletă sau ceva important. Pentru fiecare leu pus deoparte, promite-i că îi vei da încă un leu, ca să-și poată plăti excursia. Respectă-ți promisiunea.

24.  Nu-i da voie să lovească alți copii, dacă nu a fost lovit. 

25.  Învață-l să se apere și cere-i să o facă, dacă a fost lovit. Un sfat controversat, dar rămân la părerea că dacă un alt copil îl lovește, trebuie să se apere, iar nu să stea și să ia bătaie.

26.  Povestește-i de eroii noștri naționali. De la Regele Carol I, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu, Regele Ferdinand, Avram Iancu, Regina Maria, artiști, oameni de știință, sportivi, inventatori, etc. Învață-l că românii au avut și au personalități deosebite. Oricum va fi mai atras de Superman, dar cel puțin seamănă-i ideea eroilor noștri naționali.

27.  Arată afecțiune partenerului de viață, de față cu el. Chiar dacă va spune că e scârbos, o să-i placă.

28.  Lasă-l să se murdărească. Hainele pot fi spălate.

29.  Reasigură-l că nu o să moară dacă a sângerat puțin.

30.  Ia-l cu tine la lucru din când în când. Du-l cu tine când ai de rezolvat diverse probleme – la piață, cumpărături, croitor, ședința de bloc, întâlniri cu prietenii. Explică-i ce s-a întâmplat acolo. Când se poate, lasă-l să te ajute, chiar dacă o să dureze mai mult astfel. De exemplu la piață să pună el în cântar fructele. Am testat și te asigur că va fi încântat.

31.  Dacă îi ceri ceva, trebuie să faci tu însuți la fel. Exemplul personal este mai puternic.

32.  Dacă ai făcut ceva ce i-ai cerut lui să nu facă, recunoaște-o. Dacă îi ceri să nu înjure, nu înjura nici tu. Dacă în trafic mai scapi 1-2 cuvinte nepotrivite și îți spune că ai vorbit urât, recunoaște-o și spune-i că ai greșit. Încearcă să te abții pe viitor. 

33.  Asigură-te că știe că acasă este mereu în siguranță.

34.  Nu îi acorda acces nelimitat la televizor și calculator.

35.  Nu îi cumpăra un animal decât atunci când va fi pregătit să devină responsabil pentru el. 

36.  Laudă-l când a realizat ceva. Pot fi lucruri mici, nu e nevoie să realizeze ceva fantastic. Laudă-i însă efortul, iar nu inteligența.

37.  Nu tolera crize de isterie și ieșiri nervoase. Nici la 3 ani, nici la 18. Când va fi adult nimeni nu i le va tolera.

38.  Nu-l lăsa să abandoneze când este descurajat. Ajută-l dacă e nevoie (dar nu îi rezolva tu problema). Insistă mereu că el trebuie să rezolvă, iar tu doar îl ajuți puțin.

39.  Încurajează-l să umble desculț, când se poate.

40.  Învață-l să nu-i fie frică de animale, ci să le respecte. 

41.  Nu accepta să rănească animalele. Chiar dacă pare o biată pisică, acceptând să o lovească, îl înveți că este în regulă să lovească fără motiv pe altcineva. Învață-l în schimb că fiecare viață este valoroasă.

42.  Discută cu copilul despre ce vrea să devină când va fi mare. Nu de descuraja de răspunsurile sale.

43.  Explică-i că un cuvînt dat este un agajament luat. Și nu uita, el va urma exemplul tău.

44.  Băieții sunt precum puii de leu – își arată afecțiunea și prin luptă. Când te provoacă, acceptă-i provocarea.

45.  Când animalul său moare, ajută-l să-l îngroape. Oferă-i o explicație legat de asta. Vorbiți despre moarte.

46.  Cu precauție, spune-i despre oamenii răi și ce ar trebui să facă atunci când este abordat de cineva străin. Învață-l să fie puțin precaut. Explică-i că sunt atingeri care nu sunt în regulă și să-ți spună imediat dacă s-ar întâmpla.

47.  Nu purta luptele lui.

48.  Încurajează-l să citească multe cărți. Acestea îi vor forma o vastă cultură generală, un vocabular bogat, o viziune diverse și complexă asupra lumii.

49.  Ai grijă să te vadă citind.

50.  Nu-i spune să nu plângă niciodată. Întreabă-l în schimb de ce plânge și discutați subiectul.

Va urma..

Via: www.florinrosoga.ro

Ce rol ai tu in nefericirea ta?

“- Aici e randul pentru sacrificii?

- Aici, aici! Urmati dupa mine. Sunt a 852-a, dumneavoastra  veti fi a  853-a.

- Oh, mama … Si cand  va ajunge randul meu?

- Nu va faceti griji, aici treaba se misca rapid. Ce doriti sa sacrificati?

- Pe mine, totul in numele  dragostei. Dumneavoastra?

- Tot pe mine, in numele copiilor. Copii sunt totul pentru mine!

- Ce ati adus ca jertfa?

- Viata mea personala.  Numai copiii sa-mi  fie sanatosi si fericiti. Absolut totul  le dau lor. M-a cerut  un  barbat frumos  in casatorie  si am renuntat. Cum sa le aduc un tata vitreg in casa?  Am renuntat la serviciul indragit, pentru ca era  departe de casa.  M-am angajat  ca bona la o gradinita de  copii pentru ca ai mei  sa fie supravegheati, bine ingrijiti, hraniti. Totul, totul pentru copii! Mie nu-mi trebuie nimic!

- Oh, va inteleg  atat de bine. Eu vreau sa  sacrific relatia. Vedeti dumneavoastra,  intre mine si sot de mult nu a mai ramas ceva, el are o alta femeie.  In viata mea, de asemenea, a aparut un alt barbat, dar … Daca sotul  ar pleca  primul… Dar el nu pleaca la ea! Plange si zice ca s-a obisnuit cu mine, iar mie imi este mila de el, fiindca  plange!  Asa traim …

Usa se deschide si o voce striga :  852, intrati!

- Oh, am plecat. Sunt atat de emotionata!  Si daca nu vor primi jertfa mea? se intreba 852.

853 s-a strans ca un ghem si asteapta sa-i vina randul.  Din cabinet iese 852.

- Ei?  Deci, ce? Ce v-au spus? Au luat jertfa?

- Nu … Aici,  se pare ca iti dau o perioada de proba. M-au  trimis sa ma mai gandesc.

-  Cum? Si de ce ? De ce nu imediat?

- Oh, draga, ei m-au  intrebat: “V-ati gandit bine? Asta e pentru toata viata!”. Eu  le-am spus: “Nu-i nimic! Copiii vor creste, vor  aprecia  sacrificiile mele  pentru ei “. Ei mi-au spus: “Stati jos si uitati-va la ecran.  Iar pe ecran  era  un film ciudat! Despre mine.  Parca  copiii mei au crescut. Fiica mea s-a casatorit in tinuturi indepartate, iar  fiul ma suna  o data pe luna,  de parca e fortat s-o faca,  nora  vorbeste  printre dinti.  Eu ii zic: „ Fiule, de ce vorbesti asa cu mine?”.  El mi-a raspuns: “Mama, nu te amesteca in viata noastra, in  numele lui Dumnezeu. Ce, nu ai ce face? “. Si ce pot eu altceva  sa fac, cand toata viata  numai de ei m-am ocupat.   In zadar oare m-am straduit?

Usa se deschise si din cabinet se auzi: “Urmatorul! 853″.

- Oh, acum e randul meu. Dumnezeule,  m-ati speriat de tot. Ce o mai fi si asta? Oh, fie ce o fi!

- Intrati, luati loc. Ce  doriti sa jertfiti?

- Relatia.

- Claaar … Sa vedem.

- Asta este. Uitati-va, ea este in  general mica, dar foarte simpatica, inca nu este mototolita, e proaspata. Ne-am cunoscut  in urma cu  sase luni abia.

- De ce ati jertfit-o?

- Pentru mentinerea  familiei.

- A cui, a dumneavoastra?  Сe, e nevoie s-o mentineti?

- Da! Sotul are o amanta,  demult, alearga la ea,  minte  tot timpul, nu mai am nervi si puteri.

- Si dumneavoastra cum stati?

- Eu? Cum sa zic? A aparut in viata mea un  alt barbat, pare-mi-se avem o relatie.

- Deci, noua relatie  ati adus-o drept jertfa?

- Da, pentru a salva familia.

- A cui? Ati spus  ca sotul  are o alta femeie. Dumneavoastra  -  alt barbat. Unde vedeti familie?

- Ei si  ce? Potrivit pasaportului suntem  inca casatoriti, inseamna ca suntem o familie.

- Deci,  sunteti multumita de toate?

- Nu! Nu! Cum pot sa fiu multumit? Eu plang tot timpul, sunt  ingrijorata!

- Dar sa schimbati  pe noua relatie nu ati fi de acord, nu?

- Bine, noua  relatie nu este atat de serioasa , asa, mai mult ca sa-mi petrec  timpul. In fine,  nu-mi  pare rau de ea.

- Ei bine, dumneavoastra nu va pare rau, noua – cu atat mai mult. Dati incoace jertfa.

- Mi s-a  spus ca aici, la dumneavoastra,  se pot  viziona  filme despre viitor. De ce nu-mi arati si mie?

- Filmele aici sunt diverse.   Pentru unii  despre viitor, pentru altii  despre trecut. Pentru dumneavoastra  avem sa va prezentam  prezentul.  Vizionare placuta!.

- Oh, oh! Eu sunt aceea! Oh, Doamne, eu …. chiar arat in halul asta?  Minciuni! Eu sunt ingrijita.

- Acesta  e sufletul dumneavoastra  proiectat pe exterior.

- Cum chiar asa? Umerii  lasati, buzele in linie, ochii incetosati, cu parul atarnand …

- Asa arata oamenii , cand sufletul lor plange.

- Dar cine  e baietelul cela?  E atat de dragalas. Priviti cum se lipeste de mine!

- Nu stiti, nu-i asa? Acesta  este sotul dumneavoastra, in proiectia sufletului.

- Sotul? Ce prostii! El e barbat in toata firea!

- Si in suflet  este un copil si se lipeste ca de  mama sa.

- Da, asa este el! Se sprijina mereu, trage la mine.

- Deci, nu dumneavoastra la el, ci  el trage la dumneavoastra?

- Stiti, am invatat din copilarie ca femeia  trebuie sa fie mai puternica, mai inteleapta si mai hotarata. Ea trebuie sa  conduca familia, sa fie si  ghid pentru sot!

- Asa si este. O mama puternica, inteleapta si hotarata  isi conduce sotul-copil. Il si cearta, il si mangaie, il si iarta.

- Foarte interesant! Dar eu nu sunt mama, eu sunt sotia lui! Iar  acolo, pe ecran arata asa de vinovat si parca e  gata  s-o stearga, iar eu inca il iubesc!

- Desigur, desigur, asa si  se intampla: baietelul mamei se  va juca in nisip si se va intoarce acasa la mamica. Ii va plange in poale, se va invinui. Ei,  bine,  filmul a luat sfarsit. Sa  incheiem sedinta noastra. Va mai sacrificati relatia? Nu v-ati razgandit?

- Si viitorul? De ce nu mi-ati aratat  viitorul?

- Pai, la dumneavoastra nu este. Cu un astfel de  prezent,  „copilasul” o va lua la sanatoasa , daca nu in bratele alteia, atunci in bratele bolii. Sau poate  nicaieri. In general,  va gasi „copilul” o cale de a iesi de sub fusta mamei sale.  Vrea si el sa creasca.

- Si eu acum ce sa fac? Ce ar trebui sa sacrific?

- Dumneavoastra  stiti mai bine. E posibil sa va placa la nebunie sa fiti o „mama”!  Mai mult decat o sotie.

- Nu! Imi place sa fiu  femeie iubita!

- Ei, bine, mamele, de asemenea, pot fi  femei iubite, chiar deseori. Deci?  Sunteti gata sa  sacrificati? In numele a ceea ce aveti si pentru ca sotul sa ramana acelasi copilas?

- Nu, nu sunt pregatita. Trebuie sa ma gandesc.

- Desigur, desigur. Noi  va dam timp sa va mai ganditi.

- Dati si sfaturi?

- Da, bineinteles, cu cea mai mare placere.

- Spuneti-mi, ce trebuie sa fac pentru ca  sotul meu sa mai creasca, ca sa zic asa?

- Probabil, sa incetati sa fiti pentru el o mamica. Uitati-va in oglinda, descoperiti-va si invatati sa fiti Femeie. Seducatoare, interesanta, misteriosi, dorita.  Acestei  Femei  barbatii  ii daruiesc  flori, ii canta serenade si nu i se plang lipiti de sanii ei moi.

- Da? Crezi ca ma va ajuta?

- De obicei, ajuta.  Asta  in cazul in care  alegeti  sa fiti  Femeie.  Daca ceva…. mai intrati! Relatia  dumneavoastra e minunata, o vom primi  cu placere.  Nici nu va imaginati cati din lumea asta viseaza  la o astfel de relatie! Deci, daca va decideti sa sacrificati relatia pentru cel care se afla in dificultate – sunteti binevenita!

-  Ma mai gandesc.

853 iese abatuta din birou strangand cu mainile tremurande relatia la piept.

 854 ametita  de emotii  intra  in birou.

- Sunt gata sa-mi sacrific propriile interese pentru a nu o supara pe mama.

Usa se inchide. Pe hol se plimba  oameni  strangand  la piept dorinte, capacitati, cariere, talente, oportunitati –  absolut tot, ce  ar putea cu uitare de sine sa sacrifice.”

Deci...Ce rol ai tu in nefericirea ta?

sursa: http://nuaisacrezi.ro

Ce invatam din relatiile anterioare?

Relatiile pe care le avem reprezinta un fel de oglinzi. Putem sa vedem pe cine alegem, pe cine lasam sa ne aleaga, cum ne trateaza, cum permitem sa fim tratati, cat timp stam in relatia respectiva, cand alegem sa plecam, cum abordam conflictele si cum traim momentele frumoase. Fiecare relatie pe care o avem spune ceva despre ceea ce suntem si despre ceea ce vrem. De multe ori, relatiile care nu merg sunt definitorii si ofera mult mai multe informatii despre noi insine. Fiecare relatie este diferita, ne duce intr-un loc nou si ne ajuta sa descoperim ceea ce ne place, ceea ce putem accepta, ceea ce nu ne place si acele lucruri peste care nu am putea sa trecem niciodata. 

Relatiile pe care le avem dezvaluie patternuri de comportament. Putem sa alegem parteneri foarte asemanatori noua insine, in incercarea de a ne descoperi pe noi insine. Putem sa alegem parteneri complet diferiti deoarece suntem in cautarea a ceva, sau parteneri suportivi, care sa ne ofere grija si atentie sau din contra parteneri abuzivi, parteneri care se aseamana foarte mult cu unul dintre parinti sau care este exact opusul. Unii prefera parteneri foarte atractivi din punct de vedere fizic, acordand o importanta mai mica celorlalte aspecte sau pentru unii momentul nu este niciodata potrivit. Bineinteles, toate aceste paternuri se manifeste inconstient.

Relatiile nu sunt coincidente. Fiecare relatie este o oportunitate de a invata mai multe despre noi insine. Daca mai multi parteneri au fost abuzivi, reci sau dependenti de tine si relatie nu este pentru ca intamplator ei te-au gasit pe tine. Este pentru ca tu inconstient i-ai atras. Atunci cand vei constientiza ce din tine atrage un anumit gen de persoane si atunci cand vei invata ceea ce ai nevoie atunci vei inceta sa mai atragi acele persoane.

Afla adevarul examinand cu atentie relatiile anterioare. Ce s-a intamplat? De ce nu a mers relatia? Clarifica lucrurile inainte de a iesi dintr-o relatie. Observa comportamentele tale si analizeaza-le.Schimba si imbunatateste ceea ce poti. Numai tu poti sa raspunzi la aceste intrebari.

Este posibil sa recreezi un trecut abuziv sau mai putin placut prin relatiile tale. Atunci cand constientizezi acest aspect, lucrurile se vor schimba. Poate cauti ceva in cel de langa tine, iar acel ceva de multe ori trebuie sa il cauti in tine ca sa te poti simti intreg.

Relatiile sunt ca retetele. Atunci cand o reteta nu merge, trebuie sa faci ceva diferit data viitoare. Schimbi ingredientele, se schimba si rezultatul. Pastreaza ceea ce merge intr-o relatie , dar invata ceea ce este bines a schimbi.

Daca relatia merge, invata sa o lasi in pace. Nu supra analiza ceea ce se intampla. Creezi probleme acolo unde ele nu exista? Acest lucru spune ceva despre tine. Bucura-te si apreciaza ceea ce ai.

Indiferent care este povestea ta, ia o lupa si observa ceea ce poti sa imbunatatesti in modul in care abordezi relatiile, cum incep ele, cum comunici, ce comunici, ce asteptari ai, ce oferi si ce primesti. Ce gasesti atunci cand constientizezi toate aceste lucruri este tot ceea ce ai nevoie sa stii pe viitor, adica ceea ce trebuie sa faci in continuare, ce ai nevoie sa primesti, cand sa pleci dintr-o relatie, ce persoana vrei langa tine si pana la urma cine vrei tu sa fii.

Tu ce ai invatat din relatiile tale?

via: http://www.psiholistart.ro

Hiper-intenţia. Cum să îţi distrugi singur relaţia și întreaga viaţă, de bunăvoie și nesilit de nimeni

Există un mecanism ciudat, eu îl numesc chiar pervers, care îţi poate afecta, din senin și fără să ai impresia că urmează să ţi se întâmple ceva, aproape toate domeniile vieţii: dragoste, încredere în sine, comportament, sex, relaţii interpersonale etc. Nu toate deodată, dar acolo unde intervine acest mecanism… ei bine, în două-trei luni, te trezeşti cu o mare problemă care poate să rămână insolubilă timp de ani de zile. Şi el poate să apară oriunde.

Un exemplu: într-o seară, dintr-un motiv oarecare, nu poţi să adormi – te mai uiţi puţin la un film şi îţi faci un ceai relaxant. A doua zi, îţi amintești că ieri ai adormit mai greu, şi, preventiv, iei un ceai sedativ. (Acest “preventiv” care ne omoară, de fapt). A treia zi, iarăşi, te pregăteşti mental să dormi, te supraveghezi cu mintea: “oare, azi, o să pot să adorm? Sper că nu o să se repete situaţia de alaltăieri”. Şi pe măsură ce “te gândeşti” că urmează să adormi, că a venit momentul, evident că nu o să mai adormi, pentru că somnul e un proces spontan, natural, iar dacă te auto-supraveghezi îl blochezi. Începi să iei pastile, şi, într-o lună, ai devenit insomniac cu acte în regulă. Deși nu aveai nici o problemă.

Acest mecanism funcţionează la fel de bine pentru zeci de alte zone din viaţă: pentru impresia de timiditate, trac, fobie socială, sau multe altele: într-o bună zi ai impresia că, de fapt, eşti timid în public sau că transpiri prea tare, că îţi pute gura, că îţi put picioarele sau urechile, că eşti prea mic, prea mare, prea gras sau prea slab, deja cocoşat, prea urât sau prea frumos, şi aşa mai departe. În toate cazurile, încercând să rezolvi un fapt care era normal sau, oricum, era cum era el lăsat de la mama natură, şi mai ales era trăit spontan, ne-analizat și ne-analizabil, mai mult îl complici. Era mai bine să nu faci nimic, să nici nu te gândeşti la asta!

Acest proces este explicat de două şcoli de psihologie, printre altele: logoterapia și terapia sistemică.

Mai întâi, logoterapia lui Viktor Frankl, psihiatrul evreu care a scăpat cu viaţă din lagărele de exterminare naziste şi a inventat, apoi, o întreagă teorie de psihanaliză a sensului vieţii. La el găsim conceptul de hiper-intenţie, momentul în care forţăm cu mintea un proces care nu are legătură cu mintea – cum sunt somnul, sexul, dialogul firesc cu celălalt, sau sentimentele de dragoste. Hiperintenţia vrea să rezolve, dar mai degrabă blochează ceea ce vrea să rezolve.
Iată de ce găsim, şi aici mi se pare foarte importantă aplicaţia conceptului, situaţii de cuplu în care cei doi se iubesc, totul merge perfect. Dar într-o bună zi, unul dintre cei doi îşi pune întrebarea fatală: oare între noi mai e “chestia aia”, “scânteia”, “intimitatea”, “fiorul”?
Mi se pare cea mai “perversă” întrebare, e întrebarea care chiar nu merită pusă, pentru că introduce mintea în interiorul sentimentelor de dragoste. Începi să te uiţi la filme sau la alte cupluri, şi să compari în mintea ta ce vezi acolo cu propria ta relaţie – “ceilalţi se sărută cu pasiune, eu nu mai simt pasiune de luni de zile…”. De fapt, întrebarea asta te-a scos deja emoţional din relaţie. Şi în scurt timp te auto-convingi că prietenul (prietena) e o persoană pentru care ai, desigur, respect, prietenie, politeţe, bla bla bla, dar nu mai ai un strop de pasiune sinceră. A dispărut fiorul, îţi spui – de fapt l-ai stins singur cu apă rece, fără să te fi plătit nimeni să faci asta, și deși aveaţi o relaţie absolut normală și satisfăcătoare.

Acelaşi mecanism apare în ce privește sexul – ţin minte o frază dintr-o carte a psihiatrului francez Boris Cyrulnik: atunci când e vorba despre sex şi orgasm, a “nu vrea înseamnă a putea – ne pas vouloir c’est pouvoir”. În ce priveşte sexul şi orgasmul, intră în joc nişte mecanisme incontrolabile pe care nu poţi să le “vrei”, nu poţi să comanzi apariţia lor cu mintea. Iar dacă faci asta, ai toate şansele să nu mai iasă nimic interesant din toată scena ta de dragoste, să se risipească tot misterul şi să începi să te gândeşti că ai avea o problemă, tu sau partenerul – când, de fapt, trebuia doar să fii, acolo, dar fără să forţezi realitatea cu mintea. (Mai bună era imaginaţia decât mintea, dar asta e o altă discuţie). 

Cum scapi din acest mecanism pervers care se auto-multiplică singur la infinit?

Soluţia o găsim în scrierile lui Paul Watzlawick şi în general la Şcoala de la Palo Alto (San Francisco). E vorba de teoria sistemică: avem un sistem (de exemplu corpul uman, care doarme prin procese fiziologice lăsate de la părinţii nostri cei din grotă). Dacă încercăm să rezolvăm o problemă care ni se pare că a apărut (insomnia), de fapt, începem să distrugem sistemul. Normal, dacă atunci când te pui în pat începi să te gândeşti la somn, somnul fuge departe de tine, pentru că somnul (ca și plăcerea sexuală, ca și dragostea) vine pe furiș, pe neașteptate, fără să semneze condica.

Pe moment, “problema ta este problema”, – e sloganul acestei teorii. Şi cu cât încerci să o rezolvi, cu atât mai mult o crești. Strategia (greșită, dar firească) e să faci mai mult, încă, același lucru. (“Faire plus de la meme chose”). 

Soluţia, ne învaţă Paul Watzlawick, este una paradoxală. Decât să fac mereu ceva previzibil dar evident fără efect, mai bine fac ceva paradoxal. Pentru insomniaci, soluţia e să nu mai “încerci” să dormi, ci să încerci să rămâi treaz. Insomniacului i se aprinde lumina, i se pune muzică, şi este rugat să încerce să ramână treaz, ba chiar să iasă la plimbare – atunci omul adoarme, destul de repede, pentru că nu mai e obsedat de ideea de “a adormi”.

Faci, deci, cu totul altceva decât ai face încercând să rezolvi problema, sau cu totul altceva decât ai făcut până acum. Iar pentru asta, trebuie să ieși din dualitatea Problemă rezolvată / problemă nerezolvată. Trebuie să găsești al treilea element, un element care nu are de-a face cu dualitatea în care ai intrat.

Pentru timiditate şi trac în public, te focalizezi pe ceva foarte concret – să atingi toate cele 12 puncte din prezentare, să răspunzi corect la toate întrebările din sală, să vorbești în mod egal și obiectiv despre toate subiectele, să lași măcar o idee principală ascultătorilor pentru fiecare din temele respective etc.

De fapt, pentru teoria sistemică, pui un punct de referinţă, de recentrare, în afara sistemului. Schimbi cadrul – teoria sistemică are în centru conceptul de “reîncardare” – pentru ca să vezi lucrurile altfel, mai degrabă decât să le schimbi, sau, mai ales, mai degrabă decât să vrei să le schimbi. Reîncadrezi scena, situaţia, chiar și problema. 

Un exemplu, cam simplist, dar foarte potrivit pentru subiect: ești într-un autobuz și ţi se intersectează privirile cu ale altcuiva cu câteva secunde mai mult decât timpul “clasic” potrivit pentru a privi un străin. Cum e înghesuială, nu poţi merge în altă parte, iar acum, dacă te uiţi spre acel om… ești stresat, dacă nu te uiţi… iar ești stresat. Ce faci? O tehnică simplă, ca să ieși din dialectica mă uit/ nu mă uit, e să îţi propui ca obiectiv urmărirea cu ochii a unei culori anume, de exemplu roșu, în câmpul vizual, haine, telefoane, reclame care se văd pe geam. Cam ăsta e genul de soluţie paradoxală: te focusezi pe ceva care, în situaţia respectivă, iese din schema de bază a problemei care mă obsedează, binară, Da/Nu.

În ce priveşte relaţiile, te focalizezi pe cu totul altceva decât pe ceea ce te blochează. Dacă eşti blocat pe faptul că prietena ta e blondă şi nu e brunetă, te focalizezi doar pe faptul că… de fapt, e singura ta prietenă și chiar singura femeie pe care ai întâlnit-o căreia îi place și muzica şi sportul (ca și ţie) sau pe faptul că e singura ta prietenă care ştie să aibă şi grijă de tine, dar să şi guste un film de acţiune american plin de pop-corn şi de bere, ca “băieţii”. Nu te mai gândești la ce nu are ea (sau el), ci la ce are, la ce o face specială, și la faptul că, dacă ai avea o brunetă, după ceva timp te-ai sătura de faptul că e brunetă și ai vrea o roșcată, doar dintre roșcate tot ceea ce ai ales în prietena ta de acum, ceea ce o face specială faţă de altele, e ceea ce ai alege, din nou. Restul ţine de imaginaţie și de creaţie pesonală, de viaţă, ceea ce e treaba ta să adaugi, fie că prietena ta e brunetă sau blondă. Așa ceva. 

Schimbi cadrul. Poţi să scapi de insomnie, de timiditate, dar mai ales să te re-îndrăgosteşti de partenerul tău, în scurt timp, după luni sau ani de auto-sabotaj zilnic de care nu îţi dădeai seama.

(Articolul va fi continuat). 

SURSA: Internet