“Are tot ce-i trebuie!” Copilul tau are tot ce-i trebuie ??

Atunci cand ne referim la copii, ai nostri sau ai altora, auzim sau rostim, multi dintre noi, aceste cuvinte: ”Are tot ce-i trebuie!” Dar ce ii trebuie unui copil si pentru ce?

Este evident ca ce ii trebuie difera de la o varsta la alta, de la o grupa de varsta la alta. Unui bebelus ii va trebui altceva decat are nevoie un adolescent, iar unui prescolar, altceva decat are nevoie un elev de gimnaziu. Si totusi, tuturor le este trebuinta de aer, de hrana, de apa, de sex, de somn. Acestea sunt numite trebuinte fiziologice. Am spus le este, dar de fapt corect este ne este, noua tuturor. Fara de ele existenta noastra ar fi pusa in pericol. Calitatea acestora este o alta discutie. Calitatea aerului respirat, calitatea si cantitatea alimentelor ingerate, calitatea si cantitatea de apa consumata, calitatea si numarul orelor de somn, toate determina calitatea sistemului imunitar, rezistenta organismului, stilului de viata ales. Ca fapt divers, se stie ca un om rezista mai putin timp fara somn decat fara mancare.

Un alt doilea nivel de trebuinte este dat de siguranta, de securitate cu referire la familie, la mediul inconjurator, la propriul corp, la proprietate, la resurse, la sanatate. O stare de nesiguranta conduce la aparitia angoaselor, fricii, temerilor.
 Urmatorul nivel este cel al afectiunii si apartenentei si are legatura cu familia, cu intimitatea, cu exprimarea starilor emotionale, cu relatiile de prietenie. Fara afectiune nu putem vorbi de atasament, de luare in grija, de apropiere, de incredere. Un alt nivel este dat de stima de sine, respect de sine si pentru altii, realizare. Ultimul nivel corespunde creativitatii, spontaneitatii, spiritualitatii, rezolvarii de probleme. Toate aceste nevoi ar trebui satisfacute pentru un bun echilibru interior, pentru o buna capacitate de adaptare.

“Nu-i lipseste nimic!” Are jucarii, are mancare, are haine, are unde dormi, are rechizite…Ce-i lipseste?” Chiar acesta este intrebarea: ce ii lipseste copilului? Lipsa comunicarii, lipsa exprimarii sentimentelor de afectiune, lipsa timpului petrecut impreuna, lipsa cuvintelor de multumire sau de incredere, toate creeaza o stare de tensiune a copilului, sentimente de respingere, de neincredere in propriile forte. Mai mult, copilul va face tot ce va gasi de cuviinta sa atraga atentia celui care nu ii ofera, nu ii satisface aceste nevoi (de atasament, de stima de sine, de siguranta). Va minti, va plange, va face prostii doar-doar il va apropia pe parintele sau, chiar daca aceasta ar insemna sa fie pedepsit sau sa fie certat.

”Trebuie doar sa invete!” Ce inseamna sa invete? Sa scrie, sa citeasca, sa socoteasca? Sa fie politicos? Scopul parintilor, al profesorilor este acela de a-l invata pe copil cum sa isi identifice si sa isi recunoasca resursele, calitatile, abilitatile necesare adaptarii si orientarii in viata, rezolvarii problemelor cu care se vor confrunta. A invata nu inseamna a sta ore in sir in fata caietelor si cartilor, ci a-i arata cum se cere, cum se ofera, cum se intreaba, cum se relationeaza, cum se rezolva conflictele, cum se cauta. Si acesta se realizeaza prin joc, prin discutii, prin implicarea in diferite activitati comune. Astfel copilul se va simti acceptat, iubit, util, folositor. Va avea incredere in el, va avea un model de urmat, va sti la cine sa apeleze in caz de nevoie, va sti pe cine sa intrebe.

Nevoile copilului nu coincid cu nevoile adultului, ale parintilor. Nici macar pentru fiecare dintre parinti. Fiecare este diferit, nu este una cu celalalt. Mai este de subliniat o diferenta: ce nevoie are copilul si ce nevoie crede parintele ca ar avea copilul?
Fiecare are nevoile sale, dorintele sale. Si pentru ca am rostit aceste doua cuvinte: nevoi si dorinte, sa facem o precizare. Nevoia nu coincide cu dorinta, nu desemneaza acelasi lucru. Nevoia inseamna necesitate, trebuinta, ceea ce se impune, ceva fara de care ar fi afectate sanatatea sau bunastarea sau functionarea in termeni normali. Dorinta este nazuinta, pofta, aspiratie, doleanta, deziderat. Neindeplinirea dorintei nu afecteaza buna functionare, nu conduce la traume sau blocaje functionale.

Un ultim semnal de alarma este legat de cand si cum raspundem nevoilor copilului. Prea devreme sau prea tarziu, deloc sau coplesitor, prea slab sau exact atat cat trebuie, cum trebuie. Prea mult, inseamna mai tarziu dificultati de separare. Prea putin, inseamna suferinta, neincredere. Prea devreme, inseamna sa nu aiba toleranta la frustrare. Prea tarziu inseamna asteptare, nemultumire, nesatisfacere. Exact cat trebuie, cum trebuie, cand are nevoie inseamna ca parintele il vede si il accepta ca o persoana diferita, ca este atent la el, la ce spune/cum spune/cui spune, inseamna sa il asculte, sa ii arate ca il vede si il crediteze, sa ii confirme aceasta existenta diferita si unica. Cu alte cuvinte, sa il iubeasca asa cum este si sa ii arate aceasta. Sa ii arate ca a fost binevenit in familie si ca parintii sunt acolo pentru a-l ajuta in cresterea si dezvoltarea lui, pentru a-l spijini si incuraja, pentru a-i arata ca si adultii simt, se bucura, se intristeaza, se infurie, se impiedica, se ridica.

Si sa nu uite ca nu este singur atunci cand nu e nimeni langa el, ci atunci cand nu are de cine sa ii fie dor si cand nu are pe cine sa iubeasca!
Sursa:internet

Conversaţii indispensabile reparării relaţiei de cuplu

"Nesiguranţa este principalul obstacol în calea dragostei."

~ Barbara Fredrickson

   Sue Johnson este autoarea cartii "Hold Me Tight", în care  vorbeşte despre metoda ei de terapie de cuplu, bazată pe ideea că, pentru ca o relaţie să fie reuşită, e nevoie ca amândoi partenerii să se simtă în siguranţă. Ea spune că a te simţi în siguranţă înseamnă a putea să-i vorbeşti partenerului despre momentele în care eşti vulnerabil, speriat, furios şi altele asemenea, fără să-ţi fie teamă că el te va respinge. Să poţi să-ţi recunoşti emoţiile şi să te aştepţi să primeşti înţelegere şi empatie din partea celuilalt.

"O relaţie de iubire în care ne simţim în siguranţă e ca un scut care ne apără de monştrii şi de dragonii pe care-i înfruntăm şi care ne ajută să ne vindecăm rănile după ce aceştia dispar."

        Abordarea ei pleacă de la ideea că principala noastră nevoie în cuplu este aceea de a fi într-o legătură securizantă cu partenerul, dar că, adesea, acest echilibru este frânt dintr-un motiv sau altul, şi astfel se declanşează un dans nefericit din care, curând, nu mai ştim cum să ne oprim. Johnson spune că, atunci când suntem siguri că ne putem baza pe partener, evităm mai uşor să ne lăsăm atraşi într-o dinamică păguboasă de căutare a vinovaţilor şi putem să revenim repede la sentimente mai bune.

"Când ne simţim în siguranţă alături de partenerul nostru, facem faţă mai uşor momentelor în care acesta, inevitabil, ne răneşte, şi e mai puţin probabil să devenim ostili faţă de el."

     Johnson vorbeşte despre şapte conversaţii indispensabile reparării relaţiei de cuplu şi recăpătării sentimentului de siguranţă între parteneri. Prima dintre ele presupune recunoaşterea felului în care ne lăsăm prinşi în "dialogurile demon", trei la număr, care se numesc "Găseşte vinovatul", "Polca protestelor" şi "Îngheaţă sau fugi".

     În primul dialog, "Găseşte vinovatul", partenerii se blamează unul pe celălalt pentru problemele pe care le au şi încearcă să-şi dea seama cine a greşit primul. "Tu ai greşit! Ba tu! Ba nu!" Evident că e o strategie păguboasă, fiindcă nu contează cine a greşit primul, atunci când scopul amândurora este să se împace, să se înţeleagă mai bine. Din nefericire, adesea uităm despre acest scop şi ne lăsăm prinşi în încercarea de-a găsi un vinovat sau de-a ne dezvinovăţi pe noi înşine.

"Până la urmă, ajunge să nu mai conteze de ce se ceartă partenerii. Atunci când cuplurile ajung în acest punct, întreaga relaţie e marcată de resentimente, precauţie şi distanţă, şi fiecare diferenţă dintre ei, fiecare neînţelegere, va fi privită printr-un filtru negativ."

     "Găseşte vinovatul" e preludiul pentru o dinamică foarte nefericită şi care, probabil, vă este cunoscută, respectiv aceea în care unul dintre parteneri acuză, iar celălalt se apără ( "polca protestelor").

     "- Iar ai întârziat! spune Carol, supărată. Pentru tine chiar nu contează că trebuia să ieşim în oraş, că te-am aşteptat şi că mă dezamăgeşti mereu?
     Jim răspunde cu răceală:
     - A intervenit ceva, dar, dacă ai de gând să mă baţi iar la cap, mai bine mergem direct acasă.
     Carol îi aminteşte de toate celelalte dăţi în care el a întârziat, apoi tace, supărată, şi refuză să-i mai răspundă."

     Polca protestelor, aşa cum o numeşte Johnson, e cel mai des întâlnit dintre cele trei "dialoguri demon" şi, dacă o dansează suficient de mult, partenerii ajung să se simtă din ce în ce mai departe unul de celălalt şi să nu-şi mai vorbească deloc.

     În sfârşit, al treilea dialog, "Îngheaţă sau fugi" este cel în care ambii parteneri se retrag, ca să se apere de atacuri şi acuzaţii. De fapt, acesta nici nu este un dialog, şi e cea mai rea situaţie dintre cele trei. Johnson, păstrând metafora dansului, spune că e ca şi cum, atunci când se ajunge aici, toată lumea ar părăsi ringul de dans.

     Dacă suntem atenţi la relaţia noastră şi reuşim să vedem modelul păgubos după care interacţionăm în cuplu, putem să facem efortul conştient de-a ne feri de el, sau cel puţin de-a opri "dansul" înainte să accelereze şi să ne pierdem echilibrul. Cum se face asta? Johnson vorbeşte despre un fel special de apropiere emoţională, una cu trei elemente - disponibilitatea, reactivitatea şi implicarea. Să fii deschis faţă de partenerul tău, în aşa fel încât el să simtă că poate să apeleze la tine atunci când are nevoie, să îi răspunzi, ca el să ştie că emoţiile lui contează pentru tine, că le înţelegi şi că le accepţi, şi, în sfârşit, să fii prezent în interacţiunile voastre, atent, interesat.

     Poate că vi se pare dificil (sper că nu) să fiţi atât de implicaţi într-o relaţie? Poate că vi se pare obositor ?Aşa şi este. Relaţiile de cuplu sunt dificile si cer multa energie, dar aveţi de ales. Puteţi să plecaţi, să renunţaţi la legătura cu partenerul vostru. Dacă, însă, rămâneţi în ciuda dificultăţilor, poate încercaţi şi varianta lui Sue. Ce aveţi de pierdut?

Sursa: http://andreea-radu.blogspot.ro 

Ce înseamnă iubirea necondiționată ?

- Cum îmi dau seama că îl / o iubesc necondiționat? – se întreabă adesea oamenii cu care lucrez. E valabil pentru orice tip de relație: cu partenerul sau partenera, cu soțul sau soția, cu copiii, cu părinții, cu prietenii…

Iar dacă nu se întreabă ei, îi întreb eu, pentru că răspunsurile îi ajută să descopere ce pot face pentru a crește semnificativ calitatea relațiilor și, implicit, a întregii lor vieți.

Inclusiv – da! – a performanțelor în carieră: imaginați-vă cum ar fi ca, în loc să vă risipiți energia în certuri repetate, presupuneri și frici legate de partener, copii, părinți, prieteni, ați canaliza-o către armonia voastră cu ei și către performanțele voastre.
Iubești necondiționat atunci când faci efectiv cele care urmează.
Iar dacă nu le faci încă, înveți, te antrenezi sistematic să le faci; nu doar te gândești să le faci, ci te antrenezi efectiv, practic.
1. Îl vezi - sau înveți, te antrenezi să îl vezi - pe celălalt cu bune și cu rele, ”calități” și ”defecte”, limite, greșeli, păcate…
Propoziția ”Iubirea e oarbă” nu se aplică iubirii necondiționate. Iubirea necondiționată NU e oarbă; e realistă; ține ochii larg deschis și vede. Atunci când iubești ”orbește”, fără să vezi și ce nu îți place la celălalt, îți iubești propriile nevoi, așteptări, iluzii, nu îl iubești pe el. La prima rază de lumină care te obligă să vezi mai clar, iubirea ta cedează, se transformă în dorință sau obsesie de a-l convinge, manipula, forța pe celălalt să devină altceva decât este, ca să intre în ”patul lui Procust” pe care l-a construit mintea ta.
2. Îl asculți - sau înveți, te antrenezi să îl asculți - atent, cu răbdare, activ, empatic, constructiv.
ÎNAINTE de a vorbi tu.
3. Pui întrebări DOAR ca să îl înțelegi și să îl ajuți să se înțeleagă mai bine.
NU pui întrebări de ”luare la rost”, nici întrebări retorice, care îi comunică nu interesul real pentru el, ci presupozițiile și temerile tale, stimulând în el presupozițiile și fricile proprii, adică reacții de autoapărare (eschivă, fugă, agresivitate).
4. Mai bine comunică-i deschis – constructiv; cu tact; onest și ferm, cu argumente, dar nonagresiv – trăirile (emoțiile), gândurile, opiniile tale.
FĂRĂ să-i faci reproșuri. FĂRĂ să insiști să-l convingi că tu ai dreptate. FĂRĂ să insiști să-l convingi să se schimbe.
Oamenii se simt atacați atunci când aud reproșuri și intră în defensivă; cred doar ce doresc ei să creadă; și se schimbă doar atunci când aleg ei să se schimbe; iar insistențele (”cicălelile”) nu fac decât să trezeazcă și să întărească ”încăpățânarea” și distanța.
5. Dacă, după ce i-ai comunicat ce ai avut de comunicat, el alege un drum diferit de acela pe care ți l-ai fi dorit tu, respectă-i alegerea. Și întreabă-l cum îl poți sprijini să meargă pe drumul pe care l-a ales – îl sprijini atâta timp cât nu face nimic ilegal, imoral sau periculos pentru viața și sănătatea cuiva!
6.  Dacă simți că, din diferite motive, tu nu îl poți însoți pe drumul pe care el și-l dorește foarte mult (și, eventual, îl alege), e mai bine să te oprești și să mergeți fiecare pe drumul lui.
Îți poți manifesta iubirea indirect, de la distanță, și, direct, de fiecare dată când el solicită și acceptă sprijinul pe care i-l poți tu oferi.
7. Dacă drumul pe care îl alege duce la un rezultat nedorit, nu acționa ca un complice, însă rămâi alături de el la necaz, oricare ar fi acela, și sprijină-l să ”repare” lucrurile.
Fără să iei asupră-ți responsabilitatea. Nici măcar parțial. El suportă toate consecințele, nu tu. El le ”repară”, nu tu. Tu îl sprijini doar, cu ce și atât cât poți.
Dacă i te substitui în loc să îl ajuți să devină independent, dacă îl faci dependent de tine, de prezența ta în viața lui, atunci nu-l iubești necondiționat: îl iubești, din nou, pentru că prezența lui în viața ta satisface nevoi ale tale: de a te simți semnificativ / important, de a avea un sens în viață, de a nu te simți singur și inutil etc.
8. În rezumat: îi ești alături atunci când ceea ce poți tu oferi întâlnește o nevoie a lui, pe care el o conștientizează ca atare; și îl lași să aleagă liber atunci când nu-i poți oferi lucrurile de care are el nevoie.
Fără să-l judeci pentru nevoile lui. Oricât de păcătoase, sunt nevoile lui umane și până și sfinții au păcătuit într-un fel sau altul…
Fără să te învinovățești pentru neputința ta de a i le satisface. Când te învinovățești astfel, te consideri, fără să îți dai seama, egalul lui Dumnezeu, pentru că numai El poate să satisfacă orice nevoie.
Fără să-i reproșezi că și tu (!) ai nevoi pe care el nu le poate satisface.
Însă nu accepta să-l sprijini, dacă aceasta înseamnă să faci ceva imoral din punctul tău de vedere, ilegal sau care pune în pericol sănătatea cuiva.
Fiecare oferă ce și cât poate. Fiecare primește ce și cât poate. Fără să aștepte de la celălalt lucruri pe care acesta nu le poate oferi sau nu vrea să le ofere.
Practic vorbind, ”nu vreau” e un alt mod de a spune ”nu pot”; nu vrei să faci ceva pentru că, din varii motive, nu te simți capabil să faci acel ceva. 9. Cere-i însă RESPECT pentru persoana ta, pentru viața ta, sănătatea ta, timpul tău, energia ta, alegerile tale.
Atunci când respectul lipsește, solicită-l cu fermitate. Iar dacă nici atunci nu îl primești, pune distanță între voi, oricât de mult și rău te-ar durea. Distanța va proteja iubirea. Continuarea relației va transforma iubirea în dispreț și ură, și pentru el și pentru tine.
Respectul nu e o condiție pe care tu o pui iubirii pentru el/ea. E o condiție pe care iubirea însăși o conține și o cere.

Greu să faci toate acestea?

Nimeni nu le face 24 de ore din 24, 365 zile din 365…

Scopul nostru nu e acela de a face ceva perfect în viață.

Dar poate fi acela de a învăța, de a ne antrena, să facem tot mai bine ceea ce ține de noi în diferitele noastre relații.

Sursa: internet 

Testul celor 4 usi - un test proiectiv despre viata, munca si iubirile tale

Imagineaza-ti ca vrei sa intri intr-o camera, iar in jurul tau sunt patru usi: o usa neagra, o usa roz, una alba si una albastra. In ce ordine deschizi cele 4 usi? Ghideaza-te dupa starea de atractie, nu dupa culorile pe care le preferi cand iti alegi imbracamintea.
Fii sincer cu tine. Nu trage cu ochiul la interpretari inainte de a alege ordinea in care deschizi usile. Pentru ca rezultatele sa fie elocvente, este important sa nu trisezi .

 
 
Care este prima usa pe care o deschizi?
Care este cea de-a doua?
Cea de-a treia?
Cea de-a patra?
Noteaza-le ordinea in care le deschizi pe o foaie de hartie.
Dupa ce ai raspuns cerintelor testului, treci la pasul urmator si citeste interpretatile testului.
P.S. Daca nu vrei sa deschizi toate usile, ai acest drept. Poti sa nu le deschizi pe toate. Noteaza-le pe cele pe care le deschizi pe o foaie de hartie, apoi citeste interpretarile de mai jos.

INTERPRETAREA REZULTATELOR:

Usa albastra reprezinta munca ta, profesia.

Usa roz reprezinta dragostea, relatia ta de dragoste.

Usa alba reprezinta viata personala (dar si stima de sine si felul in care te percepi).
Usa neagra reprezinta moartea in sens simbolic, demonii interiori pe care trebuie sa-i invingi, vulnerabilitatile tale pe plan emotional.

In cazul in care PRIMA USA pe care ai ales sa o deschizi este:

Usa alba – esti o persoana care are incredere in sine si isi cunoaste propriile capacitati. Tii suficient de mult la tine incat sa stii cat valorezi.

Usa roz – esti indragostita si iubesti sau iti doresti sa iti gasesti sufletul pereche si sa fii intr-o relatie.

Usa albastra – aspectul vietii care are cea mai mare prioritate pentru tine la momentul actual este cariera. Fie ca este ceea ce iti doresti si te face fericita, fie ca urmaresti sa te realizezi pe plan financiar, investesti cel mai mult in cariera ta in detrimentul celorlalte aspecte ale vietii tale.

Usa neagra – esti o fire introspectiva ce are uneori tendinta de a se inchide in sine. Trebuie sa inveti sa iti stapanesti demonii interiori deoarece cazi adesea in bratele negativismului si ale depresiei, ceea ce iti poate influenta negativ starea ta sufleteasca.

In cazul in care CEA DE-A DOUA USA pe care ai ales sa o deschizi este:

Usa alba – chiar daca ai tendinta de a te pune uneori pe un plan secundar, ai stima de sine. Te accepti asa cum esti si tii la propria persoana.

Usa roz – Sentimental vorbind, ai reusit sa atingi starea de echilibru. Esti impacata si in armonie cu tine insati. Acest lucru se datoreaza fie faptului ca te afli intr-o relatie armonioasa si placuta, fara probleme, fie faptului ca esti o persoana echilibrata.

Usa albastra – Investesti suficient de mult timp in munca si in latura profesionala a vietii tale in detrimentul celorlalte aspecte ale vietii, poate la fel de importante. Posibil ca te-ai refugiat in munca pentru a-ti umple timpul si golurile din viata ta.

Usa neagra – Desi tendinta nu este la fel de pronuntata ca in cazul in care usa neagra ar fi fost prima usa pe care ai deschis-o, cateodata tinzi sa te retragi din lumea exterioara, indepartandu-te de cei din jur.

In cazul in care CEA DE-A TREIA USA pe care ai ales sa o deschizi este:

Usa alba – Stima de sine nu este ridicata si acest lucru, in ciuda faptului ca esti un om deosebit si ai abilitati speciale, te poate trage mult inapoi. Iti adresezi in permanenta intrebari si te incearca adesea un sentiment de singuratate si de vulnerabilitate. Cateodata lasi impresia ca ai renuntat sa participi la propria viata.

Usa roz – Este foarte posibil sa te afli intr-o relatie care stagneaza si in care nu te simti 100% implinita. La fel de posibil este sa-ti fi negat tie insati dreptul de a iubit si de a fi iubita.

Usa albastra – te afli intr-un job in care te simti confortabil si care iti aduce satisfactie si implinire.

Usa neagra – fie ca o realizezi sau nu, in unul din domeniile vietii tale esti nefericita si suferi. In acest domeniu, ai sentimentul puternic ca iti lipseste ceva. Ca sa afli care este acest domeniu, gandeste-te care este cea de-a patra usa pe care ai ales sa o deschizi. Ultima usa deschisa iti arata care este aspectul vietii in care te simti incompleta, neimplinita.

In cazul in care CEA DE-A PATRA USA pe care ai ales sa o deschizi este:

Usa alba – Ai renuntat la viata personala si la multe din visurile si dorintele tale. Stima ta de sine este scazuta si uneori te simti vulnerabila. Adesea, femeile care aleg usa alba drept ultima usa pe care o deschid sunt cele care au renuntat la ele insele, pierzandu-se pe sine in favoarea responsabilitatilor legate de familie, casa si camin.

Usa roz - Nu esti deloc fericita din punct de vedere sentimental. Acest lucru poate fi cauzat fie de faptul ca te afli intr-o relatie complet stagnanta, care nu progreseaza deloc, fie de faptul ca nu ai acordat suficienta atentie acestui aspect al vietii tale.

Usa albastra – Te afli intr-un job pe care nu il faci cu placere, ci doar pentru ca “trebuie” si pentru ca iti furnizeaza posibilitatea de a te intretine si de a obtine anumite venituri.

Usa neagra – Esti o fire optimista si deschisa, careia ii place sa priveasca partile pozitive ale vietii. Ai o mare dorinta de a trai si de a te bucura de viata asa cum este ea. Sursa: http://www.garbo.ro/articol/Psihologie/15398/testul-celor-4-usi.html

Testul cubului

Un joc sub forma de test care te face sa reflectezi la o serie de aspecte din viata. Testul are origini antice sufiste si se bazeaza pe proiectie si simbolistica.
Mai intai trebuie sa parcurgi urmatorii pasi si sa notezi raspunsurile la intrebari. Fii rabdator si nu incerca sa citesti raspunsurile inainte sa parcurgi testul, altfel jocul isi pierde semnificatia. Parcurge cu rabdare cei  6 pasi. Contempla si imagineaza-ti pentru aprox. un minut imaginea ceruta, apoi noteaza raspunsurile detaliat.
1. Imagineaza-ti ca vezi in fata ochilor un DESERT intins. In acest desert se afla un CUB
Noteaza-ti pe o foaie de hartie raspunsurile pentru urmatoarele intrebari:

Ce-ti trece prin minte cu privire la acest cub?
Cum arata cubul? Este transparent sau opac?
Cat de mare este cubul?
Din ce este confectionat cubul? Este un material moale sau tare?
Unde anume se afla in imensitatea desertului? In aer sau pe nisip?

2. In acelasi desert, in afara de cub, exista si o SCARA.

Descrie pe aceeasi foaie de hartie scara, raspunzand urmatoarelor intrebariUnde este pozitionata scara fata de cub? (aproape, departe etc)
Cat de mare este scara? Are trepte multe sau putine?
Este friabila, se poate rupe usor sau este solida si bine facuta, putand sustine greutatea mai multor persoane?

3. Acum, pe langa cub si scara, imagineaza-ti ca exista in desert si un CAL.

Raspunde in scris urmatoarelor intrebari legate de existenta acestui cal in desert.
Ce fel de cal este? Foloseste cateva cuvinte care iti vin in minte pentru a-l descrie.
Ce face calul? Cum se comporta?
Este legat, are sa sau umbla liber?
Unde este pozitionat calul fata de cub si scara?
4. Imagineaza-ti ca la un moment dat vezi in acelasi desert si NISTE FLORI / O FLOARE.

Noteaza pe hartie raspunsurile pentru urmatoarele intrebari:

Ce gandesti in acest moment despre aceste flori? Ce sentimente iti inspira?
Unde se afla florile fata de cub?
Este o singura floare sau sunt mai multe flori?

5. Gandeste-te acum ca in desert vine o FURTUNA.

Noteaza pe hartie raspunsurile urmatoarelor intrebari:

Cat de aproape este furtuna de cub?
Crezi ca o sa dureze mult sau este doar o furtuna trecatoare?
Este o furtuna mare sau o furtuna mica?
A cuprins tot desertul sau doar o portiune?
Porneste cumva furtuna dinspre cub, cal, scara, flori sau dinspre niciuna? Daca da, scrie dinspre care din cele 4 elemente s-a pornit furtuna.
Afecteaza furtuna in vreun fel cubul, calul, florile, scara? Daca da, cum?

6. Imagineaza-ti acum ca furtuna distruge aproape tot in desert cu exceptia a 2 elemente din cele 4 enumerate mai sus: cub, cal, scara, flori. Care sunt cele 2 elemente care supravietuiesc?
Este totul limpede si clar in mintea ta? Cubul, scara calul, florile si furtuna? Ai notat pe o foaie de hartie raspunsurile la intrebari? Jocul presupune ca fiecare lucru pe care l-ai vizualizat este un simbol pentru ceva anume. Mai jos, o sa-ti spunem ce reprezinta fiecare lucru in parte si ce pot insemna raspunsurile tale.




 
INTERPRETAREA RASPUNSURILOR

1. CUBUL te reprezinta pe TINE insuti. Ceea ce gandesti despre cub este de fapt ceea ce gandesti despre tine insuti.

In cazul in care cubul este plasat pe nisip denota faptul ca esti o persoana cu picioarele pe pamant, bine ancorata in realitate. Ai spirit practic si simtul realitatii.

In cazul in care cubul pluteste sau este in aer inseamna ca esti o persoana visatoare, idealista, avand tendinta de a trai mai mult in interiorul tau si in imaginatie. De multe ori realitatea ti se pare dura si nedreapta.

In cazul in care cubul este transparent… inseamna ca esti o persoana transparenta, sincera si deschisa. Nu iti place sa umbli cu ascunsizuri si esti o persoana directa, aratandu-te in fata celorlalti, a prietenilor si a familiei, exact asa cum esti.

In cazul in care cubul este opac si nu poti vedea prin el… inseamna ca esti o persoana discreta si rezervata. Nu iti place sa vorbesti mult despre tine si sa dezvalui prea multe lucruri despre propria persoana.

Dimensiunea (marimea) cubului este relevanta pentru egoul tau/personalitatea ta. Cu cat cubul imaginat de tine este mai mare, cu atat mai mare este egoul tau.

In cazul in care cubul este facut dintr-un material solid si puternic… inseamna ca esti o persoana puternica. Ai tarie interioara si nu te lasi doborata cu una cu doua.

In cazul in care cubul este confectionat dintr-un material moale… inseamna ca esti o persoana emotionala si sensibila.

Pe de alta parte, felul in care vizualizezi cubul este si el important. Daca vezi doar partea sa plana, atunci esti o persoana ce are tendinta de a fi superficiala. Daca vezi cubul in 3 D, atunci esti o persoana profunda, cu o mare putere de intelegere. Vezi dincolo de suprafata.

2. SCARA reprezinta PRIETENII tai. 

Cu cat scara este mai aproape de cub, cu atat esti mai apropiata de prietenii tai.

In cazul in care scara este departe de cub inseamna ca iti place sa pastrezi o anumita distanta fata de prieteni. Ai o rezerva fata de ei care vine fie din neincredere, dezamagire sau din teama de a nu fi ranit sau poate nu consideri existenta prietenilor in viata ta ca fiind atat de importanta.

Cu cat are mai multe trepte scara, cu atat mai multi prieteni ai.

Daca scara este solida inseamna ca prieteniile pe care le legi sunt si ele solide, putand trece proba timpului, a distantei sau a dificultatilor. Daca scara se poate rupe cu usurinta inseamna ca prieteniile pe care le legi sunt friabile, cauzate de motive sau circumstante. Se pot strica la un moment dat tot din cauza circumstantelor sau a motivelor.


3. CALUL reprezinta PARTENERUL tau de viata sau ce tip de partener ti-ai dori in viata ta. El reprezinta asadar partenerul ideal, dar si maniera ta de a fi si de a te purta intr-o relatie si fata de acest partener.

Cuvintele pe care le-ai folosit pentru a descrie calul sunt caracteristicile pe care le doresti de la partenerul tau de viata/ sotul tau. Felul in care se comporta calul denota comportamentul pe care ti-ar dori ca partenerul tau sa-l aiba fata de tine.

In cazul in care calul pare a alerga liber, acest lucru denota faptul ca ii acorzi libertate partenerului tau. Totodata, un cal care fuge si nu sta intr-un singur loc indica un partener energic, dinamic, atras de calatorii si de dorinta de a fi implicat in permanenta in ceva anume. Un cal care sta locului sau mananca indica un partener atras de confort, stabilitate si de camin, un partener caruia nu ii plac riscurile si nici viata departe de cei dragi.

Distanta dintre cub si cal arata cat de apropiat/ distant esti intr-o relatie.


4. FLOAREA / FLORILE reprezinta COPIII tai (sau potentialii copii) si dorinta de a avea copii.

Ceea ce gandesti sau simti in legatura cu aceste flori reprezinta ceea ce gandesti si simti cu privire la proprii copii, sentimentele pe care le ai fata de acestia.

Proximitatea florilor fata de cub indica cat de apropiata esti de copiii tai. Cu cat florile sunt mai aproape de cub, cu atat te simti mai apropiata de copiii tai sau de gandul de a avea copii.

Numarul florilor indica numarul copiilor pe care doresti sa ii ai. Cu cat sunt mai mult flori, cu atat iti doresti sa ai mai multi copii.

5. FURTUNA reprezinta PROBLEMELE si dificultatile tale, dar si felul in care te confrunti cu ele in viata.

Proximitatea dintre furtuna si cub arata cat de intens te afecteaza aceste probleme si cat de mult le lasi sa te afecteze.

Daca in timp ce vizualizezi furtuna, crezi ca o sa dureze mult inseamna ca gandesti acelasi lucru si despre problemele tale actuale.
Daca furtuna pe care o vezi este mare si aproape inseamna ca si problemele cu care te confrunti le percepi ca fiind mari. Adesea, ai tendinta de a le exagera prin atitudinea ta. Adesea le lasi sa te acapareze si sa iti strice buna dispozitie.

Daca furtuna pe care o vezi este mica si departe de tine inseamna ca esti de regula o persoana calma si pozitiva, care poate depasi problemele cu seninatatea, cu fruntea sus si nelasandu-le sa te acapareze.

Daca furtuna cuprinde tot desertul inseamna ca le lasi adesea sa te copleseasca si sa iti perturbe intreaga ta viata.

Daca furtuna pleaca dinspre cal, inseamna ca problemele tale sunt legate de partenerul tau. Daca furtuna pleaca dinspre scara, inseamna ca problemele vin de la prietenii tai. Daca porneste dinspre flori, inseamna ca problemele tale vin dinspre copiii tai. Daca furtuna incepe sa se desfasoare dinspre cub inseamna ca problema ta esti chiar Tu.

6. Cele 2 ELEMENTE CARE SUPRAVIETUIESC FURTUNII sunt LUCRURILE CARE te vor ajuta sa supravietuiesti indiferent de greutati si dificultati. Din ele iti tragi forta si puterea de viata.


Sursa: http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/14151/jocul-cubului/pagina-5.html

10 lucruri pe care NU trebuie să le spui copilului

Cele mai grele cuvinte, cele mai mari dezamăgiri le avem mai ales de la cei pe care îi iubim. În virtutea acestei iubiri, ne permitem să fim uneori incredibil de duri.

1. Lasă-mă, nu mă deranja!
Orice părinte are nevoie uneori de o pauză, de un timp pentru el sau pentru o treabă importantă pe care o face la un moment dat, dar a spune copilului de multe ori sau zilnic „lasă-mă, am treabă!“ îl va face să creadă că nu mai are niciun rost să îţi vorbească, deoarece va fi mereu respins.
Dacă se obişnuieşte să nu îţi spună lucruri când este mic, la adolescenţă nici atât nu va mai dori să îţi vorbească.
De mici, copiii ar trebui să ştie că părinţii lor au mereu timp pentru ei. Dacă chiar eşti foarte ocupat sau stresat, spune-i copilului: „Mami/tati are ceva de terminat acum, aşa că te rog mult să stai un pic liniştit, să te joci câteva minute, iar când termin mă joc cu tine“.


2. Mişcă-te mai repede!
Program supraîncărcat, trafic aglomerat, restaurant plin, somn insuficient… Majoritatea părinţilor copiilor care au început să facă singuri lucruri (să se spele, să se îmbrace, să mănânce etc.) spun aceste cuvinte copiilor lor.
Cât de des şi pe ce ton spuneţi copiilor aceste cuvinte? Dacă aţi devenit nervoşi, le spuneţi ţipând! Vom face copilul să se simtă vinovat că noi ne grăbim, însă nu îl vom motiva în niciun caz să se mişte mai repede.
Mai degrabă ne luăm un timp în plus pentru ca şi copilul să ţinp pasul sau îl anunţăm din timp ce are de făcut.

3. Eşti atât de…
… agasant, nu eşti sănătos la cap, atât de timid, eşti rău, mincinos, tâmpit, nesimţit, dezordonat etc. Etichetele pe care le punem copiilor sunt scurtături către schimbarea copilului în sensul pe care îl dictează etichetă.
Copiii mici cred ceea ce li se spune fără a pune nimic sub semnul îndoielii, mai ales dacă afirmaţiile vin de la părinţi, bunici sau de la persoane pe care le apreciază – bone, educatoare. Etichetele negative devin în acest fel profeţii autoîmplinite, aceste afirmaţii subminând încrederea în sine.
Chiar şi etichetele care par pozitive (şmecher, isteţ) pot să destabilizeze copilul, stabilindu-i nişte aşteptări nepotrivite sau inutile. Afirmaţiile dure (prost, leneş, ratat) taie foarte adânc.

4. Nu eşti în stare de nimic!
„Nu pot să cred că ai făcut aşa ceva“, „Era şi timpul să faci asta“, Nu faci nimic ca lumea“, „Puteai mai mult“ sunt afirmaţii care rănesc.
Învăţarea este, în general, un proces de încercări repetate; copilul nu s-a născut învăţat şi nu are un manual de calitate în dotare pentru a şti ce e bine şi ce nu şi cât de bine ar trebui făcute lucrurile pentru a mulţumi pe toată lumea.
Mai ales pe părinţii veşnic nemulţumiţi, pentru care orice face copilul e prea puţin. Chiar dacă copilul a făcut exact aceeaşi greşeala şi ieri, comentariul tău depreciativ nici nu îl ajută, nici nu îl face să înveţe să facă mai bine acel lucru.

5. Mai bine nu te mai făceam!
Dacă ai apucat să spui vreodată acest lucru copilului, înseamnă că trebuie să consulţi urgent un psiholog.
Nu numai pentru tine (care nu ştii să te controlezi şi ai deja probleme grave de comportament dacă ai fost capabilă să spui asta), dar mai ales pentru copilul tău, pe care l-ai traumatizat cumplit cu aceste cuvinte.
Te-ai gândit oare ce simte copilul care aude aceste cuvinte de la persoana în care are cea mai mare încredere din toată lumea?

6. De ce nu poţi să fii şi tu ca…?
Poate părea motivant să ai o rudă sau un prieten ca exemplu de comportament („Uite ce frumos desenează cutare, ce frumos se poartă X, cum ştie să îşi lege şireturile Y, Z nu mai bea din biberon, de ce nu poţi şi tu să faci asta?“).
Prin comparaţie, copilul care nu face aceste lucruri se va simţi prost şi va vrea să le facă şi el. Aproape întotdeauna, comparaţiile îşi ratează scopul.
Copilul tău este el însuşi , nu X, Y sau Z. Într-un fel, e normal ca părinţii să îşi compare copiii între ei sau cu ai altora, să găsească un cadru de referinţă pentru nivelul achiziţiilor psihomotorii ale acestora.
Dar – în niciun caz – nu lăsa copilul să te audă făcând asemenea comparaţii! Fiecare copil are ritmul lui de creştere şi dezvoltare, temperamental lui, personalitatea lui.
A-ţi compara copilul cu altcineva este ca şi cum i-ai spune copilului că ţi-ai dori ca el să fie altcineva sau altcumva. Aceasta le subminează încrederea în sine.

7. Iti rup urechile!
Ameninţările, rezultate de obicei din frustrările părinţilor, sunt rareori eficiente. „Dacă nu faci asta, te bat/te dau afară etc.“
Problema este că orice ameninţare ai profera, dacă nu o duci la îndeplinire, îşi pierde valoarea. Şi asemenea ameninţări nu pot fi duse la îndeplinire!
De aceea, nu face ameninţări absurde, pe care nu le poţi pune în aplicare. Ameninţarea cu bătaia este cel mai ineficient mod de a schimba un comportament la copil.
Cu cât copilul este mai mic, cu atât mai mult timp îi trebuie pentru „a-şi învăţa lecţia“ atunci când greşeşte.
Studiile arată că şansele ca un copil de doi-trei ani să repete greşeala pe care a făcut-o puţin mai devreme sunt de peste 80% – indiferent de metoda de pedeapsă folosită pentru acea greşeală.
Nici chiar pentru copiii mai mărişori nu există o strategie de disciplinare cu eficienţă garantată.


8. Să nu plângi!
Variaţiuni: „Nu fi trist!, Nu fi bebeluş! Nu ai motive să fii trist/ să-ţi fie frică!“. Dar copiii, mai ales cei mititei, sunt suficient de trişti sau supăraţi ca să plângă, deoarece ei nu ştiu să îşi asocieze eficient cuvintele cu sentimentele, acesta este mijlocul lor cel mai eficace de a-şi exprima sentimentele negative.
Ei devin supăraţi, chiar înfricoşaţi. A le spune să nu mai fie astfel nu îi face să se simtă mai bine, ba chiar le transmitem mesajul că emoţiile lor sunt greşite, că nu e bine să simtă lucrurile acestea.

9. Las’ că vezi tu când vine taică-tu!
Acest clişeu nu este numai o formă de ameninţare, ci şi o formă penibilă de disciplinare. Ca să disciplinezi eficient, trebuie să iei tu însăţi atitudine, imediat!
Disciplinarea amânată rupe legătura între acţiunea copilului şi consecinţele acesteia, iar eficienţa se pierde. Până vine părintele “bau-bau” acasă, copilul a şi uitat ce prostie a făcut.
Mai mult, agonia anticipării şi aşteptării pedepsei este mai cumplită decât pedeapsa însăşi pentru greşeala făcută de copil. Apoi, pasând pedepsirea în îndatorirea altcuiva, îţi subminezi autoritatea.
La ce bun să o ascult pe mama dacă oricum nu îmi face nimic? Există părinţi care preferă să îl prezinte pe celălalt ca „poliţistul rău“ pentru a nu se pune rău cu copilul, dar pierderile reale sunt mult mai mari – în termeni de încredere şi chiar de afecţiune. Dacă nu acum, când va fi adolescent!

10. Bună treabă! Ce copil bun!
Ce poate fi în neregulă cu aceste expresii?! Sunt nişte întăriri pozitive, sunt încurajări, nu? Singura lor problemă este că sunt nişte expresii vagi, nespecifice. Dacă spunem „Bravo! Bună treabă!“ pentru orice lucru mărunt pe care îl face copilul, remarca va deveni lipsită de semnificaţie. Un simplu refren.
Nu va mai fi motivat să facă şi eforturi reale pentru a realiza lucruri importante, deoarece toate sunt răsplătite cu „bună treabă“. Laudă cu adevărat numai realizările care presupun un efort din partea copilului, nu acţiunile pe care le face de nu ştiu câte ori zilnic.
Laudă comportamentul, nu copilul! Nu e deştept, cuminte, frumos, bun numai pentru că nu a dat mâncare pe jos sau pentru că a terminat un puzzle.

Câteva indicii:

• Nu critica omul, ci comportamentul acestuia, pentru că nimeni nu este în totalitate sau permanent rău, prost, neatent etc., ci uneori are comportamente necorespunzătoare.

• În loc să critici, mai bine învaţă copilul comportamentele dezirabile: „Tu ai procedat aşa, dar nu a fost bine, era mai bine dacă procedai astfel“, sau, şi mai bine, pune copilul să spună cum ar fi fost mai bine să procedeze.

• Când vorbeşti la nervi, imaginează-ţi că eşti în faţa unui judecător şi că „ai dreptul să nu spui nimic, ceea ce spui poate fi folosit împotriva ta…“

Sursa: internet