Iubirea nu limitează, nu pune bariere, nu creează închisori!

Iubirea extinde libertatea. Iubirea autentică îl ajută pe celălalt să evolueze, să-şi depăşească limitele, să-şi îmbogăţească experienţa, să se cunoască în profunzime. Iubirea adevărată nu limitează, nu pune bariere, nu creează închisori. Inchisorile sunt create din frică. Majoritatea sunt invizibile. Controlul nu este iubire! Rădăcina nevoii de control este insecuritatea. Dacă ai fi sigur pe tine, i-ai acorda celuilalt toată libertatea din lume. A  iubi necondiţionat este o mare putere! Dacă el sau ea pleacă într-o altă direcţie, tu nu vei fugi după el ca să-ţi exprimi iubirea. Este ca şi cum un trandafir ar alerga după cineva ca sa-i ofere parfumul. Iubirea este parfumul fiinţei tale (când fiinţa a înflorit pe deplin).

Cum se iubeşte fără a fi dependent? Cum să separi iubirea de nevoia de a poseda, teama de abandon, nevoia de control, teama de respingere? Într-un singur fel. Aflând cine eşti! Când ştii cine eşti, la nivelul cel mai profund din tine însuţi, poţi iubi fără condiţii. Când eşti în contact cu Sinele nu mai ai nevoie de nimic de la celălalt şi nici nu te mai aştepţi la ceva de la el. Altfel e ca şi cum i-ai cere să-ţi aprindă o lumânare ziua în amiaza mare. E ridicol. Să-ţi simţi Sinele este o fericire atât de mare încât primul lucru care-ţi vine să-l faci este să o împărţi cu cineva, să o dăruieşti cuiva.
A afla cine eşti şi a-ţi manifesta Sinele este esenţa căutării spirituale. Cei care depind de o altă fiinţă pentru a fi fericiţi sunt undeva pe traseu sau fac primele mişcări de încălzire pentru a pleca la drum. Nimeni din afara ta nu te poate face cu adevărat fericit. Poţi avea momente de bucurie, poţi să te simţi bine perioade mai mari de timp, poţi trăi chiar o viaţă agreabilă. Dar fericit în sensul cel mai înalt eşti doar în contact cu Sinele.
Cum ai putea să te mai agăţi de cineva când trăieşti această fericire? Poţi să te bucuri împreună cu cineva, să împărtăşeşti această fericire cu ea. Dar ea, dacă pleacă, nu pleacă şi cu fericirea ta. Fericirea rămâne cu tine! De aceea nu te cramponezi, de aceea respecţi şi încurajezi libertatea.
Posesivitatea este strâns legată de ignoranţă. Iată în ce fel. Ce faci atunci când încerci să posezi o altă persoană? Ce faci când încerci să pui stăpânire pe partenerul sau partenera ta? Te agăţi de ea. Te agăţi de celălalt, încerci să-l transformi într-un bun personal, deoarece nu ştii cine eşti. Dacă ai şti ce comori deţii înlăuntrul tău, nici prin cap nu ţi-ar trece să încerci să posezi, să controlezi sau să domini o altă persoană. Dar tu nu ştii cine eşti. Crezi că eşti un biet cerşetor care s-a trezit peste noapte cu ceva valoros. De acest ceva ţii cu dinţii. A devenit posesia ta. Nu îi mai dai drumul. Te agăţi cu disperare deoarece relaţia aceasta te face să te simţi un pic mai bine. Aceasta este iubirea, în opinia ta.
Totul este, evident, o iluzie. Iubirea nu ia ostatici. Nu leagă oamenii de piciorul scaunului, şoptindu-le: “Eşti atât de important pentru mine. Te preţuiesc atât de mult.” A iubi înseamnă a dărui. Când iubeşti îi oferi celuilalt ceea ce ai tu mai bun. Nu îi oferi ceea ce nu ai. Îi oferi ceea ce ai. Ceea ce s-ar putea dovedi satisfăcător pentru el/ea. Sau nu. Asta este o altă problemă. Important este că atunci când iubeşti cu adevărat, oferi ceea ce ai de oferit şi nu ceri nimic în schimb. Desigur, primeşti dacă ţi se oferă. Ar fi o nebunie să refuzi. Dar nu pretinzi.
Iubirea nu obligă pe nimeni să facă nimic. În acest sens iubirea este libertate. Acesta e un criteriu cristalin după care poţi şti dacă iubeşti sau nu pe cineva. Dacă iubeşti o persoană îi respecţi libertatea. Mai mult decât atât. Dacă poţi, o ajuţi să-şi extindă libertatea. Hrănită cu iubirea ta, iubita ta devine o persoană din ce în ce mai liberă. Ea se extinde în mai multe direcţii, îşi revelează aspecte noi ale personalităţii, învaţă să-şi protejeze adecvat vulnerabilităţile, transformă ceea ce este grosier.
Tu nu iubeşti pentru că ai nevoie de celălalt. Nu eşti un cerşetor. Eşti un împărat! Nu se pune problema să iei ceva, ci să dăruieşti ceva. Repet: poate că şi celălalt are ceva să-ţi dăruiască. Asta este ceea ce eu numesc o relaţie minunată. Este o relaţie între un împărat şi o împărăteasă. Aristocraţia autentică la nivelul ei cel mai înalt. Doi oameni care îşi oferă reciproc ceva din bucuria, calităţile, energia sau timpul lor, fără să ceară nimic în schimb. Orice altceva nu este o relaţie de iubire reală. Este întâlnirea a doi cerşetori, care din când în când poate mai dau câte ceva şi gratuit.
Când iubeşti cu adevărat te reverşi. Dai pe dinafară. Eşti plin cu energia iubirii şi o împărtăşeşti cu cineva. Este foarte simplu. Iubirea a apărut în tine şi de la tine curge spre altcineva. De aceea nu ceri nimic în schimb. De aceea nu există posesivitate. Dacă cel spre care curge iubirea ta o respinge, asta nu reprezintă nici un fel de problemă pentru tine. Nu apare nici o suferinţă. O orientezi spre altcineva (nu neapărat o persoană). Eşti exact ca o apă curgătoare în calea căreia a apărut un obstacol. Vei înceta să curgi? Nici pomeneală, o să virezi puţin la stânga sau la dreapta şi asta-i tot. Vei continua să curgi.
Există oameni a căror iubire a fost respinsă şi care au hotărât să nu mai curgă. Ei au încercat sau încearcă să blocheze iubirea. Dar iubirea care nu se exprimă naşte monştri interiori! Energia care nu-şi urmează cursul natural se transformă în contrariul ei. Chinezii ştiu asta de foarte mult timp. Excesul de Yin începe să devină Yang excesul de Yang începe să devină Yin. O apă a cărei curgere este blocată ştii ce devine? O mlaştină. Nu cred că ţi-ar plăcea să conţii o mlaştină în interiorul tău.
Iubirii adevărate îi pasă de bucuria celuilalt. Iubirii iluzorii îi pasă de Eu. Reţine acest criteriu: dacă iubirea ta te-a condus la suferinţă, a fost o iubire în mare parte imaginată; în spatele ei nu s-a aflat Sinele, ci Eul. Eul are această particularitate: orice ar face, generează, într-un final, suferinţă.
Revenind mai spre început, aceasta înseamnă că nu ştii cine eşti. Crezi că eşti Eul. Nu eşti! Câtă vreme te vei identifica cu Eul, îţi va fi imposibil să iubeşti cu adevărat. Nu vei putea fi un om fericit. Eul este limitat şi luptă cu toate mijloacele pentru supravieţuire. Esenţa lui este frica. O modalitate de a face faţă acestei frici este încercarea de a acapara. Se agaţă de o persoană şi încearcă să pună stăpânire pe ea. Dar celălalt, în adâncul lui, îşi doreşte să fie liber. Aşa începe lupta! Lupta nu este întotdeauna pe faţă şi consecinţele ei (răni, vătămări grave) nu sunt întotdeauna vizibile. Eul creează suferinţă. Iubirea creează libertate şi bucurie. Dacă simţi că ai eşuat în dragoste, te rog, nu acuza iubirea de asta. Fii cât de lucid poţi şi vezi care este responsabilitatea ta. Poate ai avut anumite aşteptări. Anumite pretenţii. Cereri pe care nu le-ai exprimat niciodată. Dorinţe de care nici tu nu erai conştient. Toate acestea îţi aparţin. Nu au nici o legătură cu iubirea. Îţi aminteşti? Iubirea este dăruire, împărtăşire.
În iubire nu există victime. Victimile există doar în luptă. Dacă stai acum şi plângi, acesta nu e semnul că ai iubit. Este semnul că ai pierdut lupta. Dacă vei continua să visezi că iubeşti, nu vei experimenta niciodată iubirea reală!

Adrian Nuţă, Inchisorile invizibile

Iubirea nu ia ostatici

Ai învăţat iubirea condiţionată de la nişte oameni a căror iubire pentru tine a fost compromisă de către propria lor vină şi frică. Ei ţi-au fost modele. Nu trebuie să te ruşinezi de acest lucru, ci numai să fii conştient de el. Încă de când erai un prunc, ai fost condiţionat să te preţuieşti doar atunci când oamenii reacţionează pozitiv faţă de tine. Ai învăţat că valoarea ta era stabilită în exterior. Aceasta a fost eroarea fundamentală ce s-a perpetuat de-a lungul vieţii tale. Nici experienţa părinţilor tăi şi nici cea a copiilor tăi nu a fost diferită de a ta. Toate abuzurile şi erorile trebuie conştientizate, iar emoţia ataşată lor trebuie eliberată.
Aceasta este calea prin care toate fiinţele rănite trec de la experienţa iubirii condiţionate la experienţa iubirii fără condiţii. În cadrul procesului vindecării înveţi să-ţi oferi ţie însuţi iubirea necondiţionată pe care nu ai primit-o niciodată de la părinţii tăi biologici, în acest proces eşti „născut din nou” şi înfiat din nou, dar nu de alte figuri autoritare, ci de însăşi Sursa lubirii dinăuntrul tău.
Când înveţi să dai iubire fiinţei lăuntrice rănite, începi să-ţi schimbi complet convingerea că valoarea de sine trebuie să se bazeze pe modul în care alţii reacţionează faţă de tine.
Încetul cu încetul te antrenezi să te preţuieşti aşa cum eşti – aici şi acum – fără condiţii. Nimeni altcineva nu poate face asta pentru tine!

Oamenii te pot susţine şi încuraja, dar nimeni nu te poate învăţa cum să te iubeşti pe tine însuţi. Aceasta este lucrarea fiecărui suflet individual. Fiecare suflet vine în experienţa fizică, dornic să se confrunte cu aceste probleme ale valorii de sine. Însă, încă de la începutul sejurului sufletului aici, capacităţii sale naturale de a iubi şi de a-i include pe alţii în trăirea acestei iubiri i se impun anumite condiţii.
Este absolut esenţial ca aceste condiţii să fie modificate total. Dacă sufletul părăseşte lumea fizică, crezând că este victima experienţei sale de aici, el va fi tras din nou înapoi pentru a se dezvăţa de această convingere. Încercarea de a găsi iubire în afara ta eşuează mereu, pentru că nu poţi primi de la altul ceva ce tu nu ţi-ai dat ţie însuţi. Când te privezi de iubire, îi atragi în viaţa ta pe alţii care fac acelaşi lucru. Experienţa iubirii necondiţionate începe în inima ta, nu în inima altcuiva!

Nu condiţiona capacitatea de a te iubi pe tine însuţi de capacitatea altcuiva de a te iubi. Nu-ţi pune încrederea în condiţiile impuse iubirii sau în forma în care ea se prezintă, căci acestea sunt tranzitorii şi supuse vicisitudinilor vieţii de zi cu zi. Iubirea reală nu se schimbă. Ea există independent de forma prin care se exprimă. Sursa acestei Iubiri eterne, omniprezente, lipsite de formă, este înăuntrul tău. Acolo trebuie să-ţi pui încrederea, căci această Iubire este mai certă decât orice vei cunoaşte vreodată; atunci când Ea este ferm aşezată în inima ta, nu vei mai avea nevoie să cauţi fericirea în afara ta.
În viaţa ta, oamenii vor veni şi vor pleca. Unii se vor purta frumos cu tine. Alţii se vor purta urât. Vei accepta iubirea care ţi se oferă şi vei privi lipsa de iubire drept ceea ce este: un strigăt de ajutor al cuiva care suferă. Îi vei încuraja pe alţii să găsească şi ei Sursa Iubirii înăuntru – aşa cum ai făcut şi tu – ştiind prea bine că nu le poţi rezolva micile probleme. Tragedia vieţii lor nu poate fi abordată decât prin bunăvoinţa lor de a privi în propriile lor inimi şi minţi.

Iar cel ce dăruieşte ştie întotdeauna când şi cui să dea darul. Nu e nimic complicat în actul iubirii. Totul devine complicat numai atunci când cineva începe să țină iubire pentru el – iar atunci, ceea ce oferă nu se mai poate numi iubire. Cel ce se iubeşte pe sine însuşi nu se teme să fie singur. Căci a fi singur este un prilej de a te iubi şi de a te accepta tot mai profund. Se simte el nevrednic, dacă cel iubit îl respinge? Se autocompătimeşte şi se retrage din lume, sau se adânceşte el în căutarea unui înlocuitor? Nu. El continuă, pur şi simplu, să respire şi să-şi extindă iubirea, la fiecare pas al experienţei sale. Cel care se iubeşte necondiţionat nu iubeşte pe fragmente şi cu intenţii ascunse. El nu caută pe cineva special pe care să-l iubească, ci iubeşte pe oricine care se află în faţa sa. O persoană nu este mai demnă sau mai nedemnă de iubirea sa decât alta. Când trăieşti Iubirea reală, nu te mai simţi separat de alţii. Pierzi orice aspect al identităţii tale care îi respinge pe alţii. Te deschizi spre o realitate mai vastă – pe care o creezi împreună cu alţii, prin încredere reciprocă. Judecata încetează şi acceptarea domneşte!

Cel ce iubeşte fără condiţii nu impune nici o limită libertăţii sale şi nici libertăţii altcuiva. El nu încearcă să păstreze iubirea – întrucât a încerca să o păstrezi, înseamnă a o pierde. Iubirea este un dar care trebuie oferit în mod constant, întrucât este cerut în fiecare clipă. Iubirea nu ia ostatici, nu se târguieşte şi nu poate fi compromisă de frică! Orice obstacol în calea iubirii sălăşluieşte în inimă – şi acolo trebuie el dizolvat. Nu aştepta că cerul să vină că să-ţi răspândească iubirea. Fă-o tu acum! Asta pentru că cerul este în ochii tăi, atunci când priveşti cu acceptare şi compasiune. Este în mâinile tale, atunci când le întinzi ca să ajuţi. Este în mintea ta, atunci când vezi “bine” în loc de “rău”.

Felul în care vezi lumea determină ce va fi lumea pentru tine. Aşadar, nu căuta să-i schimbi pe ceilalţi sau lumea din jurul tău! În schimb, uită-te la tine! Priveşte-ţi convingerile şi vei vedea unde e nevoie să te deschizi. Priveşte în inima ta şi vei şti unde anume e nevoie să aduci Iubire. Adevărul este că nu putem fi fericiţi alături de o altă persoană dacă nu suntem fericiţi cu noi înşine. Dacă îţi place cine eşti, a fi cu altcineva nu este decât o extensie a propriei fericiri. Însă, dacă nu te placi pe tine însuţi, a fi cu cineva nu face decât să îţi exacerbeze starea de nefericire.

Decizia de a intra într-o relaţie de parteneriat nu trebuie să se bazeze pe dorinţa de a evita să te priveşti pe tine însuţi, ci pe consimţirea de a intensifica acest proces. Atunci când trăieşti lângă alţi oameni este foarte probabil să aibă loc o declanşare reciprocă a rănilor nevindecate. Nu este nici plăcut şi nici simplu să devii conştient de părţile nevindecate. Oricum, este o etapă necesară a călătoriei către reîntregirea psihică. O relaţie seamănă cu o uriaşă gaură neagră. Săpa în straturile superficiale ale conştientului până ce scoate la lumina cele mai adânci temeri şi nesiguranţe.

Cine nu este dispus la o confruntare în profunzime cu ele, îşi pune sub semnul întrebării dorinţa de a fi într-o relaţie apropiată cu cineva. Nu te poţi apropia de cineva fără să te confrunţi cu tine însuţi!

Paul Ferrini

Ce regretă oamenii care mor?

Nu de putine ori auzim ca un suflet sanatos este cel ce asigura si un corp sanatos, nu doar mintea sanatoasa este decisiva in sanatatea noastra fizica. Din ce in ce mai mult se dovedeste concret faptul ca, atunci cand sufletul ne este ingreunat, nu reusim sa ne bucuram de prezent, de micile bucurii ale vietii si sa ne debarasam de povara trecutului sau de ingrijorarea pentru viitor, incet incet aceste trairi si emotii apasatoare si negative imbolnavesc corpul. Exista o legatura indiscutabila intre spirit, minte si corp.

Un recent studiu neconventional, cu un caracter special, a fost realizat in Australia de catre un grup de medici si asistente preocupati nu doar de starea de sanatate a pacientilor lor ci si de sufletul acestora si de povestile de viata pe care acestia le purtau dupa ei. Concluziile au fost publicate in cartea “Top cinci regrete ale celor care mor” si au captat instant atentia media.

Statistic, iata care sunt primele 5 mari regrete pe care oamenii le au cand se afla spre finalul vietii lor.

1. “Imi doresc sa fi avut curajul sa imi traiesc viata onest fata de mine insumi, nu viata pe care altii o asteptau de la mine”.

2. “Imi doresc sa nu fi muncit asa de mult si stiu ca de mine depindea sa imi schimb prioritatile”.

3. “Imi doresc sa fi avut curajul sa imi exprim sentimentele.”

4. “Imi doresc sa fi pastrat mai indeaproape legatura cu prietenii adevarati.”

5. “Imi doresc sa imi fi dat dreptul sa fiu mai fericit(a).”

Este cu adevarat posibil sa eviti sa ai asemenea regrete de-a lungul sau la finalul vietii tale si sa iti traiesti viata in armonie, fara dureri sau regrete pentru trecut, asigurand astfel hrana si balsam pentru sufletul tau si eliberandu-l de trairi negative cum ar fi resentimentele, parerile de rau, suferintele inutile.

Sunt multe lucruri asupra carora nu avem niciun control, cum ar fi moartea oamenilor la care tinem, dar sunt inca si mai multe lucruri pe care le putem schimba ca sa nu adunam regrete.

Ceea ce este insa o informatie cheie relevata de studiile si cartea australienilor este faptul ca acei oameni care s-au setat pe a trai o existenta mediocra suprimandu-si sentimentele pozitive de a avea pace sufleteasca,  au dezvoltat mai repede de-a lungul vietii boli legate si sustinute de amaraciunea sufleteasca si resentimentele carate de ei de-a lungul anilor. Aceasta este foarte important ca dovada a conexiunii indiscutabile dintre minte, corp si spirit. Nu degeaba in lumea medicala, indeosebi cea neconventionala, cancerul este numit “maladia urii si a resentimentelor” iar bolile pancreasului vin din pierderea bucuriei si a dulcetii de a trai, in timp ce afectiunile cardiace au in spate greutati adunate in inima de care oamenii nu au putut, stiut sau vrut sa se descotoroseasca pe drumul vietii pentru a pasi mai eliberati mai departe.

Autorii cartii au mai relevat faptul ca aproape fiecare pacient barbat, ingrijit de ei, a simtit si a declarat cu regret ca a pierdut anii copilariei copiilor si compania partenerei de viata din pricina faptului ca a muncit prea mult si a fost prea absenti din viata familiei. Acesti barbati purtau o tristete cronica in ei din acest motiv.

Acestea toate ne dau o reala lectie de viata cu privire la cum iti poti mentine un suflet sanatos, traind in prezent si fiind permanent atent sa fii onest fata de tine insuti. Nu esti aici ca sa traiesti viata altor oameni sau sa implinesti asteptarile celorlalti la nesfarsit.

In cuvintele autorilor se mai spune: “Frica de schimbare precum si multe alte frici i-au facut pe oameni sa pretinda altora, ca si pentru sine, ca sunt multumiti, cand in realitate, adanc in sinea lor, tanjeau sa rada din tot sufletul chiar si cand ceilalti nu se asteptau de la ei sa o faca sau sa isi dea dreptul sa fie umani si sa faca mici prostioare ca in adolescenta, traind viata din plin.”.

 Nu e niciodata prea tarziu sa ne debarasam de regrete si mai ales sa fim cine vrem cu adevarat a fi.

De ce nu e bine sa oferi solutii copiilor tai?

In experientele noastre de parinti iubitori, vrem sa le oferim totul copiilor nostri. Si pentru ca lor sa le fie bine, avem tendinta de a face diverse lucruri in locul lor atunci cand nu ar trebui. Le facem curat in camera, adunam in urma lor diversele lucruri (de la haine murdare, la jucarii), ne cerem scuze in locul copiilor, atunci cand acestia au gresit pentru altii, ii ajutam sa-si dactilografieze referatele pentru liceu, ca sa le termine mai repede, le facem sandvisurile desi sunt suficient de mari pentru a si le prepara singuri si exemplele pot continua. Intentiile sunt bune, insa nu-i ajutam cu nimic. “Pentru a ne ajuta copiii sa fie adulti responsabili, trebuie sa-i lasam sa se descurce. Nu poti deveni maestru intr-un anumit domeniu, daca nu lucrezi in acel domeniu, daca nu exersezi si daca nu te lovesti de greutati”, spune Sara Bean, coordonatorul in cadrul proiectului Empowering Parents.

Potrivit acesteia parintii sunt atat de grijulii incat fie gasesc solutii pentru diversele probleme ale copiilor lor, fie fac tot posibilul ca acestia sa previna aparitia acestor problema.
Este vital insa pentru dezvoltarea armonioasa a copilului, sa-i lasam posibilitatea sa greseasca si sa se confrunte cu diverse probleme la care sa gaseasca singur solutii. Chiar si pentru simplul motiv ca nu vom trai o vesnicie ca sa le oferim solutii de fiecare data cand vor avea o problema.



 

De ce cad parintii in capcana solutiilor? Potrivit Sarei Bean motivele depind de la parinte la parinte. Sunt insa cateva lucruri pe care acesti parinti le au in comun.
1. Sentimentul de vina sau de mila
Sunt parinti care au copii adoptati sau sunt parinti singuri care incearca sa suplineasca lipsa parintilor naturali sau a celuilalt parinte prin grija excesiva. In aceasta categorie mai sunt inscrisi parintii copiilor care au usoare dizabilitati sociale, isi fac mai greu prieteni, se integreaza mai greu intr-un colectiv.

2. Anxietatea
Sunt parinti care pur si simplu nu suporta sa vada ca fiul sau fiica lor au un disconfort vizibil cauzat de o anume situatie. Si pentru a rezolva aceasta problema, parintele preia asupra lui intreaga responsabilitate. Insa, in acest fel, nu-i lasa copilului sansa de a lucra cu propriile sentimente, de a si le accepta si de a le depasi pe cele negative.

3. Asa au fost “antrenati” de catre copii
In aceasta categorie se inscriu parintii care le-au spus copiilor sa faca anumite lucruri, iar copii au inceput sa se manifeste violent, prin tipete, plansete, aruncarea diverselor lucruri etc. Pentru a nu mai primi acest gen de raspuns si pentru a nu mai da ocazia unor noi “explozii”, parintii evita sa le mai ceara ceva copiilor ceva. Insa, in acest fel, nu numai ca respectivii parinti nu ii vor invata pe copii lectia responsabilitatii, insa nici nu-i va putea invata pe copii sa-si gestioneze sentimentele. In plus, le va valida copiilor lectia intimidarii, a agresarii, a comportamentului abuziv pentru a-si rezolva problemele.

Cum rezolvi situatia? 

Pentru problemele mai simple, iata 5 tehnici care iti pot fi de folos:
1. Introspectia
De fiecare data cand ai impulsul de a face ceva in locul copilului intreaba-te cine este adevaratul beneficiar al acestei actiuni. Si apoi pune-ti intrebarea “De ce are nevoie cu adevarat copilul meu si cum sa fac sa-l ajut in acest sens?”. Gandurile au o influenta majora asupra comportamentului tau, asa ca pentru a avea un comportament diferit, trebuie sa gandesti diferit. Spune-ti in minte “Pot sa ma descurc cu aceasta situatie. Copilul meu este o persoana diferita, nu este o reflexie directa a mea. Sunt puternic si pot lua cele mai bune decizii pentru copilul meu”. Acest tip de gandire te poate ajuta sa nu mai faci lucruri pe care copilul tau le poate face singur si care ii vor folosi ca experienta de viata.

2. Distrage-ti atentia
Daca introspectia nu te ajuta, cauta o modalitate de a-ti distrage atentia. Fa curatenie, citeste, mergi la o plimbare, croseteaza, tricoteaza, suna-ti sotul/sotia, o ruda sau un prieten. Nu te mai gandi la ce se va intampla daca tu nu rezolvi situatia X, in locul copilului tau.

3. Stabileste reguli
Spune-i copilului ce asteptari ai de la el si retrage-i un privilegiu daca nu si-a indeplinit sarcina. De exemplu, ii poti spune copilului ca timp de 30 de minute in fiecare seara trebuie sa lucreze la o anumita materie. Si nu va avea voie sa utilizeze calculatorul pana cand nu expira timpul respectiv. Sau ii poti spune copilului ca vrei ca el sa-si faca curat in camera si nu va putea folosi skateboard-ul pana cand nu face acest lucru.

4. Ghideaza-l
Sunt situatii in care copilul pur si simplu nu stie ce are de facut. Sau nu stie de unde sa inceapa si atunci se simte coplesit de ceea ce trebuie sa faca. In acest caz, poti interveni cu elemente de ghidare. Il poti invata cum sa impacheteze un tricou, cum sa-si rasuceasca sosetele etc. Daca, de exemplu, copilul are o nelamurire in ceea ce priveste o tema, il poti ajuta sa-i explici cerinta sau sa o suni pe profesoara pentru a-ti explica. Insa nu este util pentru copil sa te apuci sa-i rezolvi problema sau sa-i pictezi lucrarea sau sa-i decupezi si sa-i lipesti imaginile pentru un referat.

5. Da-i voie copilului tau sa fie propria sa persoana
Unii copii isi manifesta propriile interese de la varste foarte mici. Nu forta copilul sa faca balet doar pentru ca tu ti-ai dorit foarte mult asta cand erai mica. Nu conteaza in ce fel se pregateste pentru scoala sau cum isi face temele, atata timp cat rezultatele lui sunt pozitive, iar profesorii sunt multumiti de el. Daca se simt prea cicaliti, copiii vor alege sa dea inapoi, doar pentru a ti se impotrivi.

Nu uita ca intentia ta de a-ti ajuta copilul se va transforma in incapacitatea lui de a reactiona la probleme, de a gasi solutii, de a-si putea manageria timpul, de a reactiona la factori de stres, de a-si gestiona sentimentele, de a comunica si relationa cu ceilalti, de a face fata la situatii neplacute din viata.

Preluare: http://sfatulparintilor.ro/

Un mod creativ si distractiv de dezvoltare personala pentru copii. Dezvolta resursele si personalitatea copilului tau!

Cabinetul Psihologic Raluca Bădeliţă organizeaza   noi grupe de dezvoltare personala pentru copii. Se vor forma  grupe in functie de varsta copiilor inscrisi.

Grupa 6-8 ani Devenim curajosi si sociabili!

Grupa 9-11 ani Devenim comunicativi si adaptati!

Grupa 12-13 ani Devenim echilibrati si asertivi!

Vom veni in intampinarea copiilor cu tehnici expresiv-creative si distractive, specifice varstei lor.
Tehnicile aplicate la grupul atât de preşcolari cât și de școlari, se află în perfect acord cu nevoile principale ale acestei vârste: nevoia de joc, nevoia de interrelaţionare, nevoia de acţiune şi de mişcare, nevoia de concret, nevoia de afirmare şi nu în ultimul rând, nevoia de confirmare din partea celorlalţi. 

Sentimentul apartenenţei la grup, al acceptării necondiţionate, încurajează autenticitatea fiecărui copil, deschiderea faţă de sine şi faţă de ceilalţi. Copilul se va simţi apreciat aşa cum este el, confirmat şi valorizat. Va deveni mult mai conştient de sine, mai implicat şi mai dispus să adopte noi atitudini, conduite şi comportamente, fără a se teme de eşec sau de judecata celorlalţi.

Durata: 6 module, modulele se vor desfășura o dată la două săptămâni (după-amiază, intre 16:30-19:00)
Preț: 60 lei/modul.

Înscrieri în limita locurilor disponibile- grupe de maxim 10 copii.

Adresa : Sediul EduMax,Zamca

Coordonator: Raluca Bădeliţă, psiholog clinician si psihoterapeut specializat în consilierea copiilor si familiilor, psiholog acreditat Colegiul Psihologilor din România.

Colaborator: Profesor inv. primar, Anda Panţiru

Va așteptăm cu drag!



Contact: Pentru înscriere contactați-ne la 0745832400 sau   0741151795
sau dezvoltarepersonalasuceava@gmail.com

“Mă cunosc, mă înțeleg, mă SCHIMB” - grup de dezvoltare personală

Dezvoltarea personala implica autocunoaștere,(explorarea interioara a emoțiilor, credințelor personale, mecanismelor de apărare).   Înseamnă dezvoltarea comunicării asertive, îmbunătăţirea imaginii de sine, creșterea stimei de sine, înseamnă recunoașterea rolurilor sociale pe care le jucam, înseamnă asumare a propriului stil personal cu avantaje si dezavantaje. Schimbarea pe care ti-o dorești  intr-o arie a vieții de  care ești  nemulțumit  va veni  după cunoașterea autentica si acceptarea deplina a ta. Nu poți schimba ceea ce nu cunoști si nu înțelegi!

Pe parcursul derulării grupului se vor aborda următoarele teme, în șase module,atent alese si ierarhizate,pentru a te  ghida si a te duce mai aproape  de ceea ce iți dorești:

1. Imaginea de sine. Cine sunt EU?
2.  Stima şi încrederea  de sine. Eu POT! 
3.   Acceptarea propriilor caracteristici si valorificarea stilului personal. Eu SUNT!
4. Măști sociale pe care le “purtam” - cum si de ce le construim;  Eu ACŢIONEZ!
5.  EU si NOI. Manifestarea Eului  autentic in relații.
6. EU SCHIMB – identificarea credințelor limitative si înlocuirea lor cu unele potențatore, creative

  Întâlnirile grupului vor avea loc in zilele de sâmbăta, cu o frecvenţa de o data la doua săptămâni, intre orele 12.00 – 15.00.

Trainer: RALUCA BADELITA, psiholog clinician si psihoterapeut sistemic de cuplu si familie acreditat de Colegiul Psihologilor din România.

Prima întâlnire va avea loc pe data de 3 martie 2013 începând cu orele 12.00 (data are caracter orientativ, avându-se in vedere ocuparea unui minim de 8 locuri pentru o buna funcționare a grupului).

Număr maxim de locuri: 10
Costul pentru fiecare intalnire este de  60 ron/persoana. Se vor plati primele trei module in avans.

Locația: Sediul  Edumax, str.Zamca ,Suceava
Pentru informații suplimentare si înscrieri :  telefon 0745832400 si prin e-mail ralucabadelita@yahoo.ro sau dezvoltarepersonalasuceava@gmail.com
 

Dezvoltarea personală înseamnă să te cunoști, in primul rând, să te accepți  si apoi să te decizi dacă vrei sau nu să te reinventezi.  

Te aștept, sa te cunoști si să recunoști  puterea ce sta in tine pentru  a face orice schimbare iți dorești in viața TA!